Limbajul Simbolurilor Mistice Sacre

Semnele și simbolurile au devenit omniprezente în viața noastră modernă. Limba lor verificativă simplificată s-a retras aproape din conștientizarea noastră în multe circumstanțe, fuzionând cu subconștientul nostru, în timp ce navigăm prin viața de zi cu zi. Simbolurile moderne sunt transcendente, transculturale și transmediatice. Simbolurile au multe scopuri, dintre care majoritatea pot fi separate în trei categorii generale.

Au scopul de a identifica, de a descrie sau de a influența. În timp ce în majoritate asociem simbolurile în prezent cu mărcile comerciale și, prin urmare, cu comerțul, simbolurile timpurii au îndeplinit în mod evident o funcție complet diferită. Aveau scopul de a organiza ordinea din haos. Odată cu apariția tipografiei și a cuvântului tipărit, designul grafic explodează în Evul Mediu, proliferând dincolo de capacitatea noastră de a ține evidența completă a tuturor.

Dar, în ceea ce privește simbolul, cronologia este lungă și nuanțată. Cele mai bune simboluri sunt clare și unice, dar și rafinate și exclusive. Pe măsură ce simbolurile progresează în forme de litere (care devin chiar setul de 31 de caractere care cuprind cuvintele de pe această pagină), este clar că trebuie să se distingă cu ușurință.

Limbajul scris este o colecție de simboluri

A privi istoria simbolurilor timpurii înseamnă, în esență, a privi apariția și evoluția scrierii de mână timpurii. Și, deși limbajul scris este în esență o colecție de simboluri, este important să se facă distincția. Toate comunicările scrise sunt simboluri, dar termenul „simbol” clasifică multe semne care se extind dincolo de limbajul scris.

În acea eră preistorică, simbolurile nu funcționau ca un asistent al comerțului, ci mai degrabă pentru a ajuta la înțelegerea lumii în sine și în descrierile spiritual-ezoterice. De la simbolurile preistorice realizate de poporul Cro-Magnon din Franța și Spania, până la simbolurile timpurii de evidențiere, utilizate de sumerienii din Mesopotamia, semnificația și funcția multor simboluri timpurii depinde de capacitatea de înțelegere a observatorului.

Este clar că acești oameni încercau să facă ordine în lumea lor, să păstreze un gând sau să creeze o asemănare. Unii cred că au încercat să posede puterea asupra animalelor și oamenilor pe care îi înfățișau în semnele lor (ceea ce are sens, pentru o societate de vânători-culegători) sau poate că au încercat pur și simplu să creeze asemănări cu lucrurile care le-au consumat mintea.

Simboluri petroglife și pictograme

Este greu de știut semnificația simbolurilor preistorice, tocmai pentru că sunt preistorice. Istoria trebuie scrisă pentru ca noi să înțelegem ceea ce făceau oamenii și civilizațiile, dar, evident, nu există nicio istorie scrisă despre oamenii care se aflau în etapele embrionare ale creării acelor dispozitive de scriere. Termenul „petroglif” este folosit pentru a descrie simbolurile scultpate sau încrustate în piatră sau lut.

Pictograma este genul de simbol care putea fi pictat oriunde, în special în peșteri sau pe pietre. Diferența dintre cei doi termeni este că unul descrie mediul, în timp ce celălalt denotă subiectul (pictograma înseamnă identificarea cu un obiect). Funcția unui pictograf este de a evoca o imagine mentală a ceva, care, la rândul său, duce la o enunțare sonoră.

Astfel, simbolurile pictografice au fost primul pas în călătoria către un limbaj scris. Pe măsură ce societățile au evoluat și au devenit mai complexe, la fel și comunicarea lor vizuală. Pictogramele au început să depășească reprezentarea lor, a obiectelor sau lucrurilor și au început să exprime subiecte mai semnificative și mai complexe, cum ar fi acțiuni, idei sau vibrații energetice.

Simbolurile au mai multe înțelesuri

Cu ideografii, „desenul simplificat al soarelui nu mai trebuie să reprezinte doar soarele; ar putea însemna și zi sau oră. Sau simbolul unui picior ar putea însemna și a sta sau a merge ”. Deci, în timp ce simbolurile au evoluat nu numai în ceea ce privește reprezentarea lor, au evoluat și în ceea ce privește scopul practic al acestora.

Sumerienii au descoperit că pot scrie mai repede dacă abandonează ideea de a desena forme, concentrându-se în schimb pe simplificare și abstractizare. Acest stil a fost numit cuneiform, ceea ce înseamnă „în formă de cui” datorită faptului că au scris apăsând un stylus în formă de cui în lut umed. Sumerienii au dus aceste simboluri puțin mai departe, lăsând anumite simboluri să reprezinte atât un obiect sau o idee, cât și un sunet vorbit, o silabă, o vibrație sonoră sau energetică.

Aceasta „a reprezentat un pas major către dezvoltarea scrierii alfabetice” în care „un semn reprezintă un sunet”. Un alt grup de oameni care au utilizat simboluri pictografice și ideografice au fost egiptenii. Hieroglifele lor au început, de asemenea, ca fiind pur vizuale, dar ulterior au evoluat pentru a lua și o conotație sonoră vibraționară.

Simbolurilor cu mai multe înțelesuri li se atribuie o cheie

De exemplu, pictograma care reprezintă forma unei bufnițe ar putea reprezenta fie bufnița însăși, o caracteristică spirituală a unei bufnițe, precum înțelepciunea, fie sunetul consonant dominant din cuvântul egiptean pentru bufniță. Pentru ca cititorul să știe ce utilizare a fost intenționată, hieroglifele s-au bazat pe o cheie. (Acest factor a făcut ca hieroglifele să fie esențial neinteligibile până la descoperirea Pietrei Rosetta. Fără claritatea unei chei, hieroglifele se citeau fără nici un înțeles).

În încercarea de a scrie despre simbolism, am descoperit rapid că, selectând unul dintre cele mai frumoase și cele mai sugestive profiluri ale cercetării teozofice, am ales și unul dintre cele mai dificile, extinse și mai evazive. Căci, în timp ce limbajul simbolurilor este un limbaj pe care îl folosim cu toții în viața noastră de zi cu zi, oricât de inconștient, de asemenea, este limbajul care a fost utilizat în mod proeminent în scopuri de ascundere.

Și totuși, limbajul care a fost folosit pentru ocultarea adevărurilor, a fost folosit și pentru păstrarea lor. Păstrarea adevărului pentru utilizarea celor care pot ridica vălul în care au fost învăluite, care pot învăța limba în care au fost scrise și care pot lua pentru ei înșiși cunoștințele pe care le-au câștigat. Ar fi cu adevărat greu să supraestimăm importanța simbolismului și a studiului său.

Cunoașterea sacră este ocultată

Pentru ca un simbol să fie un simbol, acesta trebuie să reprezinte cu fidelitate ceea ce intenționează să înfățișeze, trebuie să fie o imagine reală cu un mesaj foarte real pentru cel care are ochi să vadă ce urmează a învăța. Și literatura noastră ocultă abundă de simbolism, înregistrările antichității sunt bogate în simbolism. Îl găsim în jurul nostru de fiecare dată când deschidem ochii.

Oamenii au simțit și au învățat secretele lor și ale Universului, pe care nu au îndrăznit sau nu le-au putut exprima prin cuvinte. Simbolismul nu este limbajul ocultului doar în trecutul îndepărtat. Ocultismul nu a murit și nici nu a adormit vreun moment, în nici o țară. Maeștrii Înțelepciunii nu au prețuit în niciun moment Estul cu excluderea Occidentului.

Cunoașterea ocultă nu este moștenirea Orientului și nici a Occidentului, ci a întregii umanități. Steaua care se ridică în est trece și în cerurile vestice și frumusețea ei nu scade pe cerul vestic. Dacă nu suntem în stare să-i vedem splendoarea, putem cel mult să mărturisim că lumina strălucește în întuneric și întunericul nu o înțelege.

Dogma ocultă a unității Universului

Și astfel Ocultismul care este în Occident are și bogăția sa de simbolism, care ascunde de cei nevrednici și care îi învață pe cei vrednici acele adevăruri oculte care au fost și care sunt și care vor fi pentru totdeauna. Toate societățile ezoterice au folosit embleme și simboluri, cum ar fi Societatea Pitagoreică, Eleusinianul, Frații Hermetici ai Egiptului, Rosicrucienii și Francmasonii. Multe dintre aceste simboluri nu este potrivit să le divulgăm.

Suntem fără îndoială, toți familiarizați cu dogma ocultă a unității universului. Ceea ce înseamnă că infinitatea diferențierilor pe care le vedem în jurul nostru, nu sunt diferențieri independente. Acestea sunt reciproc dependente una de alta. Pe diversele lor planuri, ele sunt emanații de la aceeași forță. Pornește de la sursa a toate cele, modelând materia prin combinații infinite, în planul concepției ideale divine.

Nu există atom în Univers care să nu reflecte întregul. Nu există nici un plan, nici un sub-plan, care să nu fi fost emanat de sus și care să nu menționeze la rândul său corespondența. De aici rezultă marea învățătură ocultă a legii corespondenței. Această reflectare a fiecărei părți, această corespondență a tot ce este jos cu ceva de mai sus.

Omul septenar

Astfel, noi înșine suntem imagini ale întregului Univers, având în noi ceea ce corespunde cu tot ceea ce ne este exterior. Omul, septenar în natura lui, corespunde oricărui alt septenar din Univers. Fiecare lege pe care o învățăm despre Universul vizibil din jurul nostru este cheia și explicația unei legi corespunzătoare din Universul invizibil.

Fiecare lege a Universului desfășoară o lege a propriei noastre ființe. Un simbol este reprezentarea grafică a unei idei. Adică, este corespondența din planul formei cu o idee din planul ideilor. Este o idee concretizată într-o formă. Nu poate exista nicio idee care să nu aibă forma corespunzătoare, nici o idee care să nu aibă culoarea corespunzătoare, nici o idee care să nu aibă sunetul corespunzător.

Nu putem construi sau trata cu un simbol care să exprime o stare de conștiință superioară mai mare decât cea pe care o putem atinge noi înșine, cu excepția unui mod speculativ și ipotetic. Simbolurile care mărturisesc că fac asta sunt încercări de aproximare și ca atare au propria lor valoare. Care este atunci metoda de studiu care trebuie adoptată în raport cu simbolurile?

Simbolurile fac parte din limbajul Naturii

Nu este evident că cu cât înțelegem mai clar corespondențele dintre structurile Naturii, cu atât mai ușor vom putea înțelege semnificația simbolurilor noastre! Materialul pentru un astfel de studiu este mai aproape de mâinile noastre decât s-ar putea imagina. Trăim într-o lume a sunetului, formei și a culorii. Universul material din jur ne apare prin sunet, formă și culoare.

Fiecare culoare și combinație de culoare este o carte deschisă pentru cel care poate citi limba în care este scrisă această carte minunată. Fiecare culoare, fiecare sunet, fiecare formă, fiecare idee le reprezintă pe toate celelalte și le implică pe toate pentru cel care este capabil să le înțeleagă cu adevărat, pentru că sunetul și culoarea, forma și ideea sunt conectate logic și științific.

De ce crinul are forma, culoarea și mirosul său, iar trandafirul are forma, culoarea și mirosul diferit față de cel al crinului? Deoarece forțele care au produs cele două flori sunt forțe diferite. Aceste forțe se manifestă diferit în acest plan. Prin circumstanțele acestei manifestări, dezvăluie propria lor natură tuturor celor care vor privi și observa aceste flori.

Pandantive mistice simboluri sacre: