Ritualuri magice pentru bunăstare și protecție

Magia încearcă să ofere omului ceea ce acesta nu poate obţine prin mijloace naturale. Nu este suprinzător faptul că numeroase texte vechi de magie încearcă să propună soluţii pentru învierea celor dragi trecuţi în nefiinţă. Există o multitudine de ritualuri despre care se credea că ar fi putut readuce morţii la viaţă.

Tomogeneza

Chiar şi în magie, învierea morţilor este văzută ca un act nenatural ce poate avea consecinţe grave. Astfel, nu doar tehnicile de înviere ale morţilor au umplut numeroase cărţi de magie, ci şi consecinţele acestor ritualuri. O astfel de consecinţă este considerată tomogeneza. Tomogeneza se referă la procesul prin care un demon poate fi creat prin intermediul unei tehnici de înviere.

Asta înseamnă că, atunci când o vrajă de înviere este folosită, două găuri sunt create şi două entităţi spirituale pot intra în lumea celor vii. Una dintre acestea fiind spiritul fiinţei care are să fie în viată şi al doilea este o entitate de natură demonică care este creată în acest proces. În cazul în care exact o singură gaură se deschide, energia demonică reziduală din cealaltă dimensiune se poate prinde de entitatea spirituală care este invocată să treacă în lumea celor vii pentru a fi înviată.

Când ajunge în lumea celor vii, energia demonică reziduală se poate concentra şi poate rezulta în crearea unui nou demon. După terminarea vrăjii de înviere, cele două entităţi care au traversat abisul vor fi legate la nivel existenţial. Aceasta se referă la faptul că, dacă individul înviat moare, atunci şi noul demon dispare. De asemenea, existenţa noului demon este temporară.

Spiritul legat inseparabil de umbră

Acest lucru înseamnă că demonul va înceta să existe. Asta dacă nu reuşeşte să se materializeze sau dacă nu reuşeşte să îl ucidă pe individul proaspăt înviat pentru a rupe legătura. Vrăjile de înviere se ocupă cu schimbarea ordinii naturale a lucrurilor. Prin propunerea unui revers morţii, tomogeneza poate fi văzută că o consecinţă naturală extremă sau ca o datorie care trebuie plătită.

În trecut se credea că umbra unei fiinţe vii era sufletul sau o parte din sufletul fiinţei respective. În multe limbi, cuvântul pentru „umbră” este folosit şi cu sensul de „spirit”. Astfel, au fost dezvoltate numeroase practici şi ritualuri de influenţare a unei fiinţe prin intermediul umbrei sale. Prin acţionarea magică asupra umbrei, se acţiona asupra fiinţei în cauză.

Tot ceea ce se întâmpla cu umbra unei persoane era resimţit cumva în corpul fizic. Umbra era văzută ca fiind sufletul persoanei în manifestarea sa vie, iar când umbra nu era vizibilă se credea că sufletul s-a retras în interiorul corpului pentru a intra într-o stare temporară de hibernare. Când reapărea umbra, se credea că sufletul iese în afara corpului căpătând consistenţă.

Libertatea spiritului în timpul somnului

Se mai credea că spiritul poate părăsi corpul pentru perioade limitate de timp fără a provoca moartea individului. Această separare era periculoasă. Dacă cineva intervenea magic, putea captura sufletul şi, fără întoarcerea acestuia în corp, individul putea muri. Alţi vrăjitori puteau alege să lucreze asupra umbrei pentru a influenţa o anumită persoană.

Cum sugestia pentru realizarea unei anumite acţiuni vine din interior, a acţiona asupra umbrei putea însemna a acţiona asupra spiritului din interior şi a determina individul să facă ceea ce doreşte, vrăjitorul crezând că este din proprie iniţiativă. Urmând acelaşi principiu, unele triburi africane credeau că un om poate fi ucis dacă se aruncă o suliţă în umbra acestuia. Visele sunt văzute că fiind amintirile neclare ale perindărilor nocturne ale spiritului.

Cum viaţa omului este foarte fragilă şi poate înceta în orice moment, magia a încercat să ofere şi protecţie celor care aveau nevoie de ea. Aşa au apărut o multitudine de amulete şi talismane, fiecare cu diverse întrebuinţări. Crearea unei amulete constituia un ritual în sine şi putea fi făcută sau amprentata energetic numai de un iniţiat.

O multitudine de amulete și talismane

Fiecare amuletă are la bază un simbol şi, printre cele mai cunoscute amulete se numără: Crucea, Ankh-ul, Yin-Yang, Pentagrama, Hexagrama, simbolul chinezesc al norocului, Năzar-ul, Nodul Mistic, Ochiul atotvăzător şi Scarabeul Egiptean. Simbolul suveranilor egipteni, prin excelenţă, Ankh-ul este simbolul vieţii veşnice.

Tuturor faraonilor egipteni li se punea acest simbol în sarcofag pentru a le oferi protecţie şi pentru a le oferi şansa de a trăi veşnic în lumea de dincolo. De asemenea, Ankh-ul era dovada care atesta puterea şi rangul faraonului. Un alt simbol al suveranilor egipteni, scarabeul simbolizează viaţă lungă. De asemenea, el are puterea transformării, atunci când este folosit ca hieroglifă, scarabeul însemnând „a veni la fiinţă luând o formă dată”, „a fi”, „a deveni”.

Simbolul armoniei universale şi a legilor perpetue universului, Yin-Yang reprezintă unitatea în diversitate. Acolo unde este lumină va exista întotdeauna şi întuneric, iar acolo unde este întuneric va apărea mereu şi lumina. Yin reprezintă elementul feminin, întunecat, iar Yang este cel masculin, luminos. Din opoziţia celor două forţe rezultă armonia universală.

Geometria sacră din toate simbolurile simetrice

Pentagrama a fost, din cele mai vechi timpuri, un simbol mistic foarte puternic. Aceasta îl apară pe purtător de toate relele şi atrage norocul. Toate aceste calităţi sunt datorate faptului că fiecărui colţ al pentagramei îi este asociat un element. Astfel, elementele reunite împreună atrag influenţele benefice. De menținut faptul ca Pentagrama are la vârfuri un unghi de 27 de grade. La partea interioară in pentagonul format, unghiul acestui poligon este de 72 de grade.

De aici se deduce aceeași polaritate yin-yang a pentagramei care este asociată ființei umane vii. Dacă se adună cele două cifre, adică 27 cu 72, se obține cifra 99. Cifra 9 este cifra celei mai înalte entități care guvernează acest tărâm și este totodata poarta de ieșire a spiritelor după ispășirea pedepsei. Nimeni nu poate părăsi acest tărâm până nu-și împlinește karma.

Litera chinezească pentru noroc apare ca amuletă în multe variante. Ea apare pe medalioane, pe clădiri, în tablourile care pun în valoare caligrafia tradiţională chinezească şi în multe alte exemple. Prin purtarea acestei litere este atras norocul. Năzar-ul sau „ochiul albastru” este cel care are puterea de a proteja împotriva deochiului şi de a respinge energiile negative.