Istoria ascunsă a religiilor

Există o istorie ascunsă şi secretă a religiilor? Există adevăruri ascunse dincolo de ceea ce suntem obişnuiţi să credem? Sunt oare teorii şi controverse care să demonteze convingerile pe care le avem cu privire la dogmele şi credinţele religioase? Cercetările şi investigaţiile din ultimul secol par să ducă la cu totul alte demonstraţii care relevă o parte diferită de ceea ce ştim cu toţii că ar fi adevărat.

Biserica şi preoţii par că ne ascund ceva. Din multe cercetări și studii făcute în ultimii ani, se pare că faptele au stat cu totul altfel pe vremea lui Iisus. Preoţii, vicleni şi animaţi de motive oculte, au făcut ca lucrurile să pară aşa cum au vrut ei. Au redus la tăcere pe opozanţi. Dovada? Au condamnat la moarte şi au ars pe rug pe toţi cei care se îndoiau.

Una dintre cele mai detaliate scrieri despre istoria religiilor se află în cartea scriitorului David Icke, intitulată „Secretul Suprem” din care am selectat câteva fragmente. Nici un alt instrument nu a slujit mai bine Agendei elitelor decât religia. Chiar şi la ora actuală religia controlează minţile a miliarde de oameni şi limitează gândirea Mişcării Patriotice Creştine, deși aceasta a sesizat multe alte aspecte ale conspiraţiei Frăţiei.

Conspiraţia Soarelui

„Singurul lucru pe care nu îl pot accepta aceştia este faptul că propria lor religie face ea însăşi parte integrantă din marea conspiraţie. Eu nu doresc în nici un caz să-i condamn pe cei care se autonumesc creştini. Printre ei se numără destui oameni care îsi manifestă, prin credinţa lor creştină, o spiritualitate plină de iubire. Mă refer aici exclusiv la Instituţia creştinismului și la îndoctrinarea arogantă pe care a practicat-o în masă.

Au pornit de la incredibil de limitata ei viziune asupra vieţii, care a creat o veritabilă închisoare mentală pentru miliarde de oameni de-a lungul ultimilor 2000 de ani. Toate religiile majore ale umanităţii: hinduismul, creştinismul, iudaismul și islamul s-au născut în aceeaşi regiune a Orientului Mijlociu şi Apropiat, unde au apărut rasa ariană şi liniile genealogice încrucişate reptilo-umane, după marele cataclism de acum aproximativ 7.000 de ani.

Scopul acestor religii era să limiteze mintea oamenilor şi să controleze emoţiile acestora prin răspândirea sentimentelor de vinovăţie şi de teamă. Toate au avut la bază figura unui «Dumnezeu mântuitor» precum Iisus sau Mahomed. Au afirmat că numai cei care cred în acesta şi îi urmează poruncile îl pot găsi pe adevăratul «Dumnezeu» şi pot fi mântuiţi.”

Un singur gând o singură idee

„Exact acelaşi lucru îl afirmau preoţii babilonieni despre Nimrod. Controlul maselor prin intermediul religiei a început în Babilon. Cei care refuzau să creadă în aceste idealuri erau condamnaţi să ardă pentru totdeauna în focul iadului. Într-un mod cu totul incredibil, miliarde si miliarde de oameni au căzut de-a lungul timpului în capcana acestei scheme simpliste, lucru valabil inclusiv la ora actuală.

Dacă nu ar fi dispuşi să renunţe decât la propria lor minte şi la propria lor viaţă, încă nu ar fi atât de rău, dar ei insistă ca toţi cei din jur să facă acelaşi lucru, iar acest lucru nu mai este normal. Chiar deloc! întrucât majoritatea cititorilor acestui articol, vor fi cu siguranţă din rândul creştinilor și evreilor. Voi lua exemplul acestor două religii, demonstrând cum nişte poveşti simbolice au devenit adevăruri literale.

Manipularea acestora a dat naştere celei mai puternice arme de control în masă inventată vreodată în istoria omenirii. Pentru a întelege ce anume se ascunde în spatele apariţiei religiilor, va trebui să vedem care a fost baza primelor religii ale fenicienilor, babilonienilor şi altor civilizaţii mai vechi decât ale acestora. Esenţa acestor religii a fost Soarele.”

Eternul Soare

„Ierarhia Elitei s-a concentrat dintotdeauna asupra Soarelui. Aşa cum am subliniat mai devreme, înţelegea puterea reală a acestuia ca generator de energie electromagnetică. Soarele ne afectează viaţa şi comportamentul în fiecare secundă a fiecărei zile. Soarele conţine 99% din materia sistemului solar. Este suficient să vă gândiţi la acest lucru.

Cine înţelege aceste cicluri solare și natura diferită a energiilor pe care le proiectează ele, poate anticipa cum vor reacţiona fiinţele umane la diferite evenimente și în anumite momente. La fel ca în cazul scripturilor care reprezintă baza tuturor religiilor, religia Soarelui avea două nivele ale cunoaşterii (sau iniţierii).

În lumea antică, ierarhia Elitei se concentra asupra Soarelui, deoarece ştia că acesta are efecte profunde asupra conştiinţei umane. În timp ce masele adorau astrul solar datorită căldurii şi luminii pe care le primeau de la el. Soarele influenţa în mod crucial viaţa lor, în special prin faptul că le asigura coacerea unor recolte bogate.”

O scamatorie

„În mod similar, un iniţiat al cunoaşterii ezoterice va citi Biblia cu alţi ochi decât creştinul sau evreul mediu. Iniţiatul va recunoaşte simbolismul, numerologia şi codurile ezoterice. Credinciosul va accepta semnificaţia literală a textului. Altfel spus, acelaşi text are rolul de a permite trecerea pe un nivel superior de cunoaştere în cazul iniţiatului şi de a crea o închisoare mentală pentru masele largi, neiniţiate.

Înţelegerea marilor religii nu este posibilă fară înţelegerea simbolismului străvechi al Soarelui. Anticii foloseau, în special, un anumit simbol pentru călătoria anuală a Soarelui. Asa cum vom vedea în capitolul următor, acesta rămâne şi la ora actuală simbolul fundamental al Frăţiei Babiloniene. El apare atât în ilustraţiile feniciene ale zeiţei Barati, cât şi pe stema expresiei britanice a acesteia: Britania.

Simbolul constă în împărţirea Zodiacului (cuvânt grecesc care înseamnă cercul animalelor) printr-o cruce care marchează cele patru anotimpuri. În centrul crucii se află Soarele. Din cauza acestui simbolism, foarte multe divinităţi ale anticilor erau născute pe data de 25 decembrie. În emisfera nordică, data de 21-22 decembrie corespunde solstiţiului de iarnă.”

Povestea continuă…

„Soarele se află în punctul cel mai de jos al puterii sale în ciclul anual. În viziunea strămosilor noştri, acesta era momentul în care Soarele «moare» din punct de vedere simbolic. La data de 25 decembrie (trei zile mai târziu), Soarele şi-a început deja călătoria simbolică înapoi către apogeul puterii sale din mijlocul verii. De aceea, anticii obişnuiau să spună că soarele «se naşte» pe data de 25 decembrie.

După cum vedeţi, Crăciunul creştin nu este decât un festival păgân redenumit, aşa cum sunt de altfel toate sărbătorile creştine. Să luăm de pildă Paștele. În jurul datei de 25 martie (data fixă la care se sărbătorea mai demult Paștele), Soarele intră în semnul astrologie al Berbecului sau al mielului. La această dată, anticii obişnuiau să sacrifice miei, convinşi că vor obţine astfel favorurile zeilor, dar mai ales ale zeului-soare, asigurându-şi astfel recolte bogate.

Altfel spus, ei credeau că vărsarea sângelui mielului echivalează cu ştergerea păcatelor lor. Babilonienii antici credeau că Tammuz, fiul reginei Semiramida, a fost crucificat cu un miel la picioare, trupul său fiind înmormântat într-o peşteră. Când piatra de la intrarea în peşteră a fost dată deoparte, trei zile mai târziu, trupul dispăruse. Cu siguranţă, aţi mai auzit această poveste! ”

Puterea Soarelui

O altă manieră în care anticii îşi imaginau simbolic Soarele era următoarea: un copil iarna, un tânăr de Paşti, un bărbat extrem de puternic vara, un om trecut de prima tinereţe, care îşi pierde puterile, toamna, şi un bătrân neputincios iarna (până la solstiţiu). Ilustraţia modernă care prezintă fazele evoluţiei omului de la copil la bătrân este o imitaţie a acestui simbol.

Într-o altă variantă, soarele se năştea cu plete aurii lungi (razele) care deveneau din ce în ce mai scurte pe măsură ce îşi pierdea puterea, în lunile de toamnă. Să ne reamintim de povestea lui Samson (sau Sam-sun) din Vechiul Testament. Acesta era incredibil de puternic şi avea părul lung, dar şi-a pierdut puterea când părul i-a fost tăiat.

Problemele sale au început când a intrat în „Casa Dalilei”, semnul astrologie al Fecioarei, prin care trece soarele toamna. Cu o ultimă zvâcnire a puterii sale, Sam-Soarele trânteşte la pământ doi piloni, care reprezintă un alt simbol clasic al Frăţiei, pe care îl regăsim din Egiptul antic şi până la francmasonii moderni. Legenda lui Samson (Sam-sun) este povestea simbolică a ciclului anual al soarelui.

Lucrurile se încurcă

În realitate nu a existat un asemenea Sun – soare, în limba engleză. Din câte înţeleg, în limba ebraică Samson înseamnă chiar «Zeul Soare». Pentru creştinii ortodocşi, Iisus este singurul Fiu conceput de Dumnezeu, care a murit pentru iertarea păcatelor noastre. Exact aceeaşi pretenţie au avut-o un lung şir de zei antici, cu mult timp înainte să se audă măcar de Iisus Christos.

Expresia «Fiu al lui Dumnezeu» pare să dateze cel puţin din perioada regilor gotici arieni din Cilicia, care îsi asumau titlul de «Fii ai Zeului Soare», tradiţie adoptată apoi de faraonii din Egipt. Mulţi adepţi New Age îl consideră pe Iisus una cu Sananda. Se spune că ar fi fost un iniţiat de rang înalt dintr-o ierarhie spirituală care s-a întrupat pentru a infuza pe pământ aşa-zisa energie «christică».

Alţii cred că a fost un extraterestru cu o misiune similară. În sfârşit, sunt unii care afirmă că pretenţia sa de a fi «regele evreilor» se datora faptului că se trăgea din sângele regal al lui David. Dar oare chiar a existat Iisus? Au existat Moise, Solomon şi regele David? Răspunsul meu este un categoric nu. Nu există dovezi credibile și incontestabile ale existenţei nici unuia dintre ei în afara textelor biblice, iar acestea nu sunt deloc credibile.

Istoria din Babilon

Dar cum au apărut ele? În anul 721 î.Ch., Israelul a fost cucerit de asirieni, iar israeliţii (sau canaaniţii) au fost luaţi în captivitate. Triburile cunoscute de istoria oficială sub numele de Iuda şi Benjamin au supravieţuit timp de mai bine de o sută de ani. Asta înainte de a fi cucerite şi capturate de prietenii noştri, babilonienii, în jurul anului 586 î.Ch.

Istoria întreagă care ascundea adevărul a început să fie fabricată în Babilon. Era capitala antică a preoţimii şi ierarhiei reptilo-ariene, de către preoţii ebraici cunoscuţi sub numele de leviţi. Gândiţi-vă puţin: dacă o Frăţie ar distruge întreaga cunoaştere a lumii antice, inclusiv bibliotecile acelei lumi, ce ar scrie ea în textele ei, istoria reală sau o variantă a acesteia pe care ar dori să o inoculeze în subconştientul colectiv?

În timpul şi după şederea lor în Babilon, în care au aflat atâtea lucruri, inclusiv legendele Sumerului, preoţii leviţi au amestecat adevărul (de multe ori simbolic şi acesta) cu fantezia, iar acest amestec a devenit fundamentul Vechiului Testament.”