Simbolistica Runelor și Piatra Kensington
Ideea de rune ne este cunoscută tuturor mai mult sau mai puţin. În ultima perioadă, mulţi o asociază cu spiritualitatea, deşi acestea au o bază istorică bine definită. În sine, runele sunt litere dintr-un set de alfabete înrudite, cunoscute sub numele de „alfabete runice”. Este important de reţinut faptul că acestea au fost utilizate în scrierea diferitelor limbi germanice.
Lucrul acesta s-a întâmplat înainte ca alfabetul latin să fie adoptat. În acest articol vom discuta despre o importantă descoperire care trezeşte şi astăzi semne de întrebare, misterioasa Piatră Kensington.
Ce sunt runele?
Avem nevoie mai întâi, să înţelegem istoricul acestor semne ciudate care au fost folosite în limbajul diferitelor limbi germanice. Runele, pe lângă reprezentarea unor valori sonore, adică foneme, ele pot fi folosite pentru a reprezenta chiar nişte concepte după care sunt denumite, adică ideografii. În jurul originilor numelui de „rună” au existat diferite dezbateri.
Cea mai larg acceptată teorie este aceea conform căreia denumirea provine dintr-o formă proto-germanică constituită ca runo, care ar însemna secret, mister sau conversaţie secretă. Cele mai vechi rune datează undeva din jurul anului 150. Uşor, ușor au fost înlocuite de alfabetul latin, odată cu creştinarea culturilor care foloseau runele.
Creștinarea s-a întâmplat undeva prin anul 700, în Europa Centrală şi anul 1100, Europa de Nord. Runele au continuat totuşi, să fie utilizate în scopuri specializate. Spre exemplu, în Suedia până la începutul secolului al XX-lea, erau folosite sub formă decorativă în Dalarna şi calendarele runice. Există trei tipuri de alfabete runice cunoscute.
Există trei forme de limbaje runice
Acestea s-au consolidat în perioade diferite. Elder Futhark (anii 150-800), Anglo-Saxon Futhorc (anii 400-1100) şi The Younger Futhark (anii 800-1100). Printre artefactele cele mai timpurii descoperite care poartă însemnele runelor se regăsesc nenumărate capete de suliţă sau monturi de scut, vechi încă din jurul anului 200, care au fost găsite cu precădere în Europa de Nord.
Legătura mistică a runelor nu trebuie contestată deloc. Strofa 157 din Havamal atribuie runelor capacitatea de a aduce la viaţă ceea ce este neînsufleţit. Chiar și Măritul Odin a incantat o vrajă cu ajutorul runelor. De multe ori, s-a constatat faptul că acestea erau utilizate în incantaţii şi diverse farmece. Unii au crezut chiar că au fost utilizate în divinaţie.
Popularitatea lor a crescut semnificativ si au început să joace un rol important neopăgânismul germanic. În ceea ce priveşte abordările mai moderne, studiul academic al acestora a început să fie creionat în Perioada Renascentistă de către Johannes Bureaus. Johannes avea o viziune de-a dreptul magică asupra runelor. Acesta le considera sfinte într-un sens cabalistic.
Simbolul Bluetooth aparține limbajului runic
De la acest lucru au continuat mai mulţi specialişti să le cerceteze, precum Andres Celsius. Acesta a călătorit special în Suedia pentru a analiza rustenarul. Începând cu secolul al XIX-lea, Runologia a reprezentat o ramură specială a lingvisticii germanice. De asemenea, puţini ştiu că logo-ul Bluetooth, este o combinaţie chiar dintre două rune. Aceste rune sunt echivalente cu literele „H” şi „B. Sunt iniţialele regelui Harald Blatand. Acesta a domnit pe vremea vikigilor, iar numele Blatand, se pronunţă în engleză chiar Bluetooth.
Piatra Kensington
Una dintre enigmele referitoare la diferite artefacte care conţin inscripţii cu rune, o reprezintă chiar misterioasa Piatră Kensington a cărei poveste o vom afla. Practic, Piatra Kensington este o placă de piatră, grea de 92 kg. Este dintr-un material numit „graywacke” pe care ar fi fost inscripţionate diferite fraze în rune. Această piatră a fost descoperită în anul 1898, în Minnesota.
Povestea a început când un imigrant suedez pe nume Olof Ohman, ajuns în Douglas County. Într-o zi, în timp ce curăţa terenul fermei sale, pregătindu-se de arat, a găsit o piatră destul de mare. Aceasta avea nişte inscripţii ciudate, care au fost identificate mai târziu ca fiind rune de origine scandinavă. Piatra s-ar fi aflat cu scrisul în jos, fiind încâlcită la rădăcinile unui plop.
Marcajele de pe piatră ar fi fost observate de fiul lui Olaf, aceştia crezând iniţial că au descoperit o scriere amerindiană. Cu toate acestea, oamenii de ştiinţă din prezent au căzut de acord în privinţa faptului că Piatra Kensington nu ar fi altceva decât o şarlatanie. Deşi sunt zeci de oameni care cred în autenticitatea presupusului artefact.
Reînnoirea interesului față de vikingi
Descoperirea ciudatei pietre s-a produs într-un context destul de tumultos. În acel moment au avut loc mai multe neînţelegeri între Suedia şi Norvegia. Ei bine, călătoria întreprinsă de Leif Ericson către Vinland, în America de Nord a pornit mai multe discuţii. Aceste discuții au determinat cumva și reînnoirea interesului faţă de vikingi.
Fenomenul era accentuat si de mişcarea national-romanticizată, astfel încât piatra devenise un subiect intrigant. În acelaşi timp, ideea conform căreia piatra nu ar fi fost decât o farsă a fost sustinută si de nişte evenimente anterioare. Spre exemplu, cu 5 ani înainte de această descoperire, Norvegia participase la Expoziţia Columbiană Mondială, cu replica navei Gokstad, la Chicago.
Nu mai vorbim despre faptul că între Suedia şi Norvegia existau diferite tensiuni, care au dus la indepenenţa celei din urmă, obtinută în anul 1905. Prin urmare, mai mulţi norvegieni, deopotrivă şi suedezi au susţinut nonautenticitatea plăcii de piatră. Asta deoarece conţinutul acesteia face referire la o expediţie comună susţinută de cele două popoare.
Aveți mai jos câteva produse cu Rune:
Autenticitatea cu semnul întrebării
Faptul că a fost descoperită chiar de scandinavii abia sosiţi în zonă, care erau foarte mândri de originile lor, nu a fost decât o întâmplare. Ulterior dovada clară a fraudei a venit din parte Universităţii din Minnesota. Acolo fusese trimisă o copie a inscripţiei. Copia a fost analizată de O.J. Breda, profesor de limbă şi literatură scandinavă.
Acesta a publicat în anul 1910 un articol care discredita pur şi simplu autenticitatea artefactului, mai ales prin prisma datării. Mai apoi, mai mulţi savanţi au ajuns la aceeşi concluzie după ce nu au reuşit să formeze un context plauzibil pentru o asemenea scriere. Mai multe lucruri însă nu se legau. De la felul mult prea bun în care s-a păstrat scrierea, până la limbajul mult prea modern folosit, pentru a fi o scriere cu adevărat autentică.
Traducere şi presupus context istoric
„Opt geats şi douăzeci şi doi de norvegieni aflaţi într-o expediţie din Vinland către est. Într-o zi când călătoream spre nord am campat lângă două schere. Într-una din zile am ieşit să pescuim. După ce am ajuns acasă am găsit 10 bărbaţi morţi şi roşii de sânge. AVM (Ave Virgo Maria) să ne salveze de rău. Avem 10 bărbaţi pe mare care să aibă grijă de navele noastre, la 14 zile de călătorit de pe această insulă, în anul 1362.”
Aceasta ar fi traducerea aproximativă a scrierii. Se cunoaşte faptul că în Groenlanda au existat colonii nordice de la sfârşitul secolului al X-lea, până în secolul al X3V-lea. Exista cel puţin o aşezare de scurtă durată înfiintată în Newfoundland, în secolul al XI-lea. Cu toate acestea nu a fost găsită nicio dovadă concretă a contactului norvegian cu America în era precolumbiană.
Au mai fost mici atestări documentare limitate pentru eventuale expediţii scandinave în America de Nord, în secolul al XI-lea. Spre exemplu, într-o scrisoare a lui Gerardus Mercator către John Dee datată din anul 1577. Mercator face referire la asa-numitul Jacob Cnoyen, care aflase că opt bărbaţi s-au întors în Norvegia dintr-o expediţie din anul 1364. Desigur, nimic nu este concret, dar de aici au pornit diferite teorii. Cert este faptul că şi în zilele noastre Piatra Kensington stârneşte multe controverse.
Articole recente
(1 voturi, media: 5,00 din 5)