WATER – The Great Mistery (APA – Marele Mister) Documentar Tradus
Despre „memoria apei” s-a mai scris dealungul timpului. Preocupaţi de lămurirea acestui fenomen, cercetătorii au continuat investigaţiile. Rezultatele au fost de-a dreptul uimitoare. Savantul japonez, doctor Masaru Emoto, în vizita sa în România, efectuată în perioada 14-17 octombrie 2004, a prezentat pe larg aspecte legate de comportamentul apei, menite să ne dea de gândit.
Apa şi sentimentele umane
Domnia sa a demonstrat, pe baza unor date concrete, că atât câmpurile bioenergetice ale oamenilor, animalelor şi plantelor, dar şi câmpurile electromagnetice ale diferitelor circuite, aparate sau instalatii, influenţează în mod direct structura moleculelor de apă, chiar dacă conductorii sau corpurile vii nu sunt în contact direct cu lichidul respectiv.
Mai mult, cercetătorul japonez a efectuat următoarele experimente. A luat apă distilată din aceeaşi sursă, și a pus-o în mai multe eprubete. A lipit pe etichete diferite cuvinte precum: „Fericire”, „Pace”, „Iubire” sau „Război”, „Cutremur”. Eprubetele au fost apoi introduse în acelaşi container şi îngheţate la un loc. Cristalele de gheaţă analizate ulterior erau diferite de la o eprubetă la alta.
Cele care avuseseră etichete cu mesaj uman, călduros, sentimental, aveau o frumuseţe deosebită. Celelalte erau diforme, asimetrice, urâte, ca şi cum o forţă nocivă acţionase asupra lor. Şi chiar se pare că acționase anumite forțe. S-a stabilit că undele cerebrale, biocâmpurile sau câmpurile electromagnetice influenţează nu numai forma cristalelor de gheaţă, ci si interacţiunea dintre atomii si moleculele apei.
Apa poartă informaţii
Cum era de aşteptat, cei care se ocupă de studiul acestui fenomen sunt împărţiţi în două tabere. Aceștia sunt unii pro şi alții contra ideii că apa ar putea memora ceva. „Apa nu poate stoca informaţii, acest lucru ar fi în totală contradicţie cu dinamica extrem de schimbătoare a fluidelor”. Asta susţinea Jared Smith de la Lawrence Berkeley National Laboratory din California.
Dar dacă moleculele de apă se comportă, totuşi, ca nişte ultra-micro-cipuri electronice? Specialiştii au descoperit un fenomen, pe care l-au numit „epitaxie”. Este vorba despre o structură de atomi dintr-un fluid, cum ar fi apa, care poate genera o structură identică, dar în altă substanţă lichidă. Cu alte cuvinte, ar fi vorba de un fel de tipar transmis, nu stim cum, la distantă.
Un chimist elveţian, Louis Rey, a măsurat luminiscenta unei mostre de apă. A diluat apoi conţinutul în mai multe soluţii, până aproape de pierderea identităţii originale. Deşi pare de necrezut, atomii iniţiali şi-au păstrat termoluminişcenţa, ca şi cum ar fi avut o memorie proprie.
Enigme nedezlegate
Cercetătorul Rustum Roy, de la Pennsylvania State University, pe baza experienţelor efectuate, a făcut câteva afirmații. Acesta spunea că „Lumea a ignorat posibilitatea că apa lichidă poate să aibă structuri multiple”. A argumentat în acest sens că apa, aşa cum o ştim noi, poate avea în ea nanostructuri. Cuvântul „nano” se traduce prin „a miliarda parte din…” şi vine de la latinescul „nanus”, care înseamnă „pitic”.
Aveți mai jos câteva produse care au capacitatea de a restructura apa la nivel molecular:
Aşadar, apa noastră cea de toate zilele nu este cum am crezut noi, ea ascunzând încă multe enigme. Nu ştim (încă 100%) dacă ea are ceea ce înţelegem noi prin „memorie”. Este evident că apa reacţionează în diferite feluri la influenţele energo-vibraţionale. La fel de evident, apa păstrează într-un mod miraculos, anumite informaţii.
Apa este într-o permanentă comunicare cu mediul înconjurător, cu viul, plante şi/ sau animale, dar şi cu gândurile oamenilor. Chiar dacă noi nu înţelegem acest misterios comportament. Clar este pentru fiecare dintre noi că, atunci când suntem pe malul mării, al unui lac, râu sau chiar pârâu, apa ne transmite liniştea si echilibrul ei, ne dă din frumuseţea, dar si din energia benefică pe care o poartă dintotdeauna cu ea.
Documentarul WATER – The Great Mistery (APA – Marele Mister):
Bun articol, bun documentar! Felicitari!