Ochiul Minții, al treilea Ochi
Multă lume de la noi, dar şi din alte ţări, după ce a citit o duzină de cărţi de spiritualitate, a rămas cu impresia că este relativ uşor să dobândeşti asemenea capacităţi sau să le dezvolţi pe cele proprii. Adevărul este că fiecare individ uman, dispune de această dotare spirituală, codată în ADN-ul său. Educaţia şi regulile sociale impuse de către sistemul existent, fac în aşa fel încât, cu timpul, asemenea calităţi spirituale să se estompeze şi să intre într-un fel de adormire.
Nu toţi copii spun lucruri trăznite
Cunosc de exemplu cazul unei fetiţe care, pe vremea când avea doar 6 ani vedea foarte clar în câmpurile subtile ale omului. Aceasta avea posibilitatea de a depista, nu doar organul afectat, ci şi cauza dezechilibrului acelui organ anatomic. Mai târziu a crescut şi aceste talente au dispărut în spatele educaţiei şi a programelor sociale. La 23 de ani nici măcar nu îşi mai amintea ce facea când avea 6 ani.
Ca ea sunt mulţi copii. De aceea, părinţii sunt încântaţi, dar atât, pentru că nu îi ajută cu nimic pe aceştia. Din contră, încearcă să le astupe gura să nu-i facă de ruşine în public. Aceasta e mentalitatea. Aşadar, toţi ne naştem cu asemenea capacităţi. Însă este şi în funcţie de propria karmă, care ne facilitează sau nu accesul la ele. Această vedere, dincolo de planul material, se produce prin intermediul celui de-al treilea ochi. Este ochiul din frunte, despre care au curs tone de cerneală din cele mai vechi timpuri şi până azi.
Văzutul în nevăzut
Mulţi şi-ar dori să vadă cu acest al treilea ochi, deşi nu ştiu la ce riscuri majore s-ar putea expune. Asta dacă nu şi-au cucerit egoul şi nu au cunoaştere şi înţelegere la nivel transpersonal. Pericolul nu apare din punctul de vedere al sănătăţii. Asta pentru că nu implică probleme deschiderea celui de-al treilea ochi. Un om care realizează performanţa aceasta în urma unei tehnici aplicate, s-ar îngrozi de ceea ce ar vedea în aura multor oameni. Vorbim aici chiar și de cunoscuţi sau apropiaţi lor.
Din acest punct de vedere se poate spune că oamenii nu înţeleg faptul că ei înşişi nu sunt încă pregătiţi să folosească vederea celui de-al treilea ochi. Cu toate acestea îşi doresc foarte mult. Fie să vadă cu acest al treilea ochi, fie să aibă telepatie. Asta, pentru ca să ştie ce gândesc alţii despre persoana lor. Fie puteri telekinetice sau psihokinetice, pentru amuzament sau importanţa de sine. Fie clarviziune sau capacităţi de premoniţie pentru a şti ce le rezervă viitorul.
Accesarea acestor capacităţi se poate face doar prin practică serioasă şi perseverenţă
Sunt mulţi cei care cred, chiar oameni spirituali, că este de ajuns să practici câteva luni şi gata. Aceștia au impresia că li se deschide al treilea ochi sau devin telepaţi, acestea fiind cele mai simple exemple. Alţii folosesc diferite aparate sau cristale, care stimulează în mod artificial centri responsabili cu asemenea capacităţi. Aceștia trebuie să ştie şi să înţeleagă, că ceea ce se obţine pe cale artificială, în privinţa abilităţilor paranormale, nu durează. Asta deoarece, aceste deschideri nu sunt obţinute în mod natural, prin practica dezvoltării propriei structuri psiho-spirituale.
Visele care nu sunt vise
Oricum, putem şti dacă dispunem de vreo capacitate paranormală care s-ar putea manifesta fie şi în cea mai mică măsură. Nu trebuie decât să luăm în seamă anumite aspecte. Există câteva indicii la care ar trebui să fim atenţi. Asta pentru a înţelege cum şi când se pot manifesta astfel de capacităţi. Primul indiciu este cel al viselor premonitorii, vise care apar între 5-7 dimineaţa.
Spre exemplu, dacă visăm ceva şi ne aducem aminte bine, după ce ne trezim. După un număr de zile când se petrece ceva important, fie negativ, fie pozitiv, în viaţa noastră, ne dăm seama că eram pregătiţi. Mintea noastră face legătura brusc cu visul cu pricina. Atunci înseamnă că s-a activat capacitatea premonitorie. Acest fapt nu este altceva decât manifestarea Sinelui nostru spiritual. Acesta ne avertizează în vis, cu ceva timp înainte, că va avea loc în viaţa noastră un eveniment important.
Empatia, telepatia şi intuiţia
Un alt element care poate fi indicator al faptului că avem capacităţi paranormale este fenomenul numit „deja-vu”. Acesta se petrece destul de rar în viaţa noastră şi doar dacă se anunţă ceva foarte, foarte important în existenţa personală. Putem avea parte de ceva mai multe deja-vu-uri într-un interval de 5-6 ani. Pentru că, de obicei, acest deja-vu se produce în stare conştientă. Prima dată într-un segment de timp. De obicei cu cel puţin 2-3 ani înainte ca persoana să se afle exact în acelaşi loc şi în aceleaşi circumstanţe văzute în deja-vu-ul care poate dura chiar şi mai puţin de 2-3 secunde.
Am mai experimentat asta odată
Deja-vu-ul este în realitate un flash pe care conştiinţa noastră îl vede departe în viitor. Este ca şi când s-ar uita printr-un telescop în timp ce călătoreşte către destinaţia respectivă. Astfel, deja-vu-ul reprezintă o vedere a unui eveniment, pe care-l putem trăi în viitor. Nu trebuie să fie neapărat important acel eveniment, poate fi ceva banal. Odată declanşată amintirea că „am mai experimentat asta odată” ne dăm seama că avem ceva paranormal în noi înşine.
Conștiința poate călători în viitor
Cu alte cuvinte, conştiinţa noastră din momentul prezent, este capabilă fară a controla acest fenomen, să călătorească în viitor. O face pentru câteva fracţiuni de secundă, să vadă un eveniment dintr-un anume moment (de care se leagă ulterior nişte întâmplări importante din viaţă), şi să-l aducă în prezent ca pe un mic pachet de informaţie. Memoria vizuală îl stochează iar când, peste un timp, momentul acela vine şi se petrece, dar de care am uitat complet, căci aşa se întâmplă, brusc pachetul informaţional stocat în memorie revine în conştientul nostru. Este momentul în care ne amintim imediat că am mai văzut şi trăit aceeaşi scenă cândva demult.
Practic deja-vu-ul este o călătorie în timp
…în viitor, a conştiinţei. Cine are deja-vu-uri, poate considera că dispune de cel puţin o capacitate paranormală.
Telepatia este un alt fenomen care apare atunci când discutăm cu cineva spre exemplu şi, deşi nu ştim exact ce intenţionează să spună, rostim exact ideea sau ceea ce dorea cealaltă persoană să comunice, adesea cu aceleaşi cuvinte, de unde şi expresia „mi-ai luat vorba din gură!”.
Unora li se întâmplă extrem de des aceste situaţii. Poate fi semnul unei capacităţi paranormale aflate în stare latentă. Acesta se poate declanşa doar între persoane care devin empatice reciproc sau în cazul în care una dintre cele două persoane este empatică prin natura sa. Empatia este o capacitate paranormală şi reprezintă abilitatea de a extrage din câmpul unei alte persoane sentimente, gânduri şi intenţii.
Aveți mai jos câteva produse cu Ochiul Providenței sau cel de-al treilea ochi:
Utilitatea practică
Acestea sunt semnele primare, evidente, care pot arăta că dispunem de capacităţi paranormale. Bineînţeles că mai sunt şi altele, cum ar fi intuiţia, sau altfel spus, senzaţia că se va întâmpla ceva. După câteva ore, sau zile, aflăm că într-adevăr s-a întâmplat exact aşa cum am simţit. Mai este și percepţia stării altei persoane pe care o cunoaştem şi la care ţinem, unde se combină empatia cu intuiţia. Altfel spus, simţim starea de moment a acelei persoane care ne este cunoscută şi în multe cazuri apropiată sufleteşte.
Important este să nu ne lăsăm influenţaţi de factorii mediului exterior, care ne-ar putea diminua asemenea capacităţi. În acelaşi timp, ar fi bine dacă am putea practica un minim de percepţie în această privinţă. Asta pentru a ne menţine cât de cât aceste simţuri paranormale la un nivel mulţumitor. Trebuie să ne încredem în ele şi să ne orientam mai bine cu ajutorul lor în viaţa de zi cu zi.
Articole recente
(3 voturi, media: 4,67 din 5)
Superb articol, felicitari!
Foarte interesant! Mi-a placut ce-am citit!
Un f3l de justiție oarbă, imi da mie impresia