Maât, Zeița Echilibrului

Maât, fiică a lui Ra, reprezintă în mitologia egipteană, un concept spiritual ce face referire la ordine şi armonie. Zeitatea este reprezentată în imagini, sub chip de femeie cu o pană de struţ pe cap. Concept abstract, Maât este greu de definit. Limba modernă operează cu structuri descriptive bazate pe o gândire care nu corespunde tiparului civilizaţiei egiptene. De aici şi pericolul traducerii cuvintelor ca atare. Sensul se mulează pe mentalitatea şi raţionamentele noastre, nicidecum pe profunzimea spiritualităţii kamite.

După unii cercetători, Maât reprezintă adevărul, justiţia, echitatea, armonia, ordinea. Doar aceste sensuri, reduc diversitatea şi misterul lui Maât. Principiu al Vieţii şi al ordinii, Maât este totalitatea condiţiilor care permit renaşterea ei, dar nu în accepţiunea karmică. Este Zeiţă, dar şi principiu cu un înalt grad de abstractizare. Are implicaţii etice, dar şi metafizice. Asociază acţiunile umane cu ordinea cosmică, punând dreptul, morala, statul, cultul şi imaginarul religios pe acelaşi plan, nefacând nici o distincţie între ele.

Canon etic şi normativ universal absolut

În Maât se întâlneşte justiţia particulară, mărturia faptelor fiecărui om în parte. Justiţia nu duce la o separare a sferelor, ci este un schimb, o circulaţie, între terestru şi cosmic. Forţa vitală ”BA”, circulă în permanenţă între cer şi pământ. Aerul este deci, esenţial pentru Maât. Devine astfel un sens de viaţă, şi nu un concept. Penetrează tot ceea ce este viu și orice loc. Conceptul acestei zeităţi este implicat în circulaţia energiei cosmice şi în menţinerea echilibrului microcosmosului si al macrocosmului.

În cosmos, Maât apare ca zeiţă şi nu acţionează ca în lumea oamenilor, ca un principiu, bazat pe linie directoare, gândire, cuvânt, acţiune, ci ca o persoană divină în adevăratul sens al cuvântului, cu atributele, miturile şi funcţiile sale. Echilibru și lumină, Maât este reprezentată ca o femeie care poartă în păr pene de struţ, cântărind astfel conştiinţa, scânteia divină care recunoaşte Bine/Rău, faptă/adevăr. În unele reprezentări ea este îngenuncheată cu braţele larg deschise ca aripile.

Contradicţia Lumină -întuneric

Triumful luminii asupra întunericului, a vieţii asupra morţii, a armoniei asupra haosului constituie un proces ciclic care se repetă şi care devine astfel realitate. Însăşi esenţa lumii este la baza acestui principiu. Această dihotomie si dialectică continuă între ordine şi haos, dă ritm Vieţii şi Universului. Nu se poate vorbi astfel de religie, dogmă, credinţă, ci mai degrabă de o cosmologie, în care persoana nu avea nici un fel de scăpare, dacă nu se alinia la Maât.

Maât versus Istfet, ceea ce este Sus se reflectă şi Jos

Istfet este reversul lui Maât, antropologia negativă, starea rudimentară, ceea ce este dat, naturalul. Asta deoarece cursul lucrurilor constă în ruină, descompunere, dezintegrare. Într-un Univers în care totul se înlănţuie, în care dimensiunile realităţii, dar şi cele cosmice, politice dar şi sociale, individuale dar şi de grup se reflectă unele pe altele, ruptura putându-se produce peste tot. Ea se va manifesta sub formă de foamete, rebeliune, boală, război, tenebre, furtună, iar întregul Univers va suferi. Adică Istfet.

Moartea însăşi este un proces cosmic de integrare. Pentru Kamiţi, aceasta constituie un fenomen cosmic, la fel ca Viaţa, bătrâneţea. Pe morminte, Maât este reprezentată cu aripi. Ca Maât să urce, deoarece Ce este sus se hrăneşte din Maât, nu există decât legătura dintre Cer şi Pământ. Asta ca răspuns al omului faţă de legea divină universală. A te hrăni din Maat, din această hrană subtilă, este necesar, deoarece aceasta păstrează armonia sferelor şi le permite să acţioneze conform ordinii cosmice.

Filosofia lui Maât

Un ordin structurat, va fi gata să preîntâmpine orice fel de destabilizare. Omul nu poate trăi fară stat sau în afara acestuia, depinzând într-un fel sau altul de o instituţie. Astfel, Maât este starea lucrurilor stabilită prin actul de creaţie în natură şi în societate, şi deci prin dreptate, adevăr, ordine, echitate. Acest stat astfel creat, trebuie păstrat, astfel încât Maât, care însumează toate aceste principii, să devină finalitatea şi sarcina tuturor oamenilor. Statul faraonic în relaţia cu Maât se poate rezuma în formula: statul fiinţează pentru ca Maât să se împlinească şi pentru ca lumea să fie populată.

Ordinea socială devine, în acest mod, o relaţie indispensabilă a ordinii cosmice. Este direct integrată, nu ca o corelaţie simbolică, ci ca o pecetluire a interdependenţei dihotomice terestru/cosmic, prin practici magico-religioase. Este până la urmă o solidaritate, bazată pe interdependenţă şi concentrată în parafraza „Eu exist pentru că Tu exişti”. Fiecare trebuie să respecte Maât în raporturile sale cu celălalt. Recompensa şi dreptatea coexistând în sine, la rândul său va beneficia Maât. Să practici filosofia Maât pe plan social, înseamnă să fii solidar, să ai grijă de celălalt. Cea mai mare înţelepciune în accepţiunea kamită este să ştii să asculţi, în linişte. Să meditezi şi să acţionezi în consecinţă, adică Maât.