Călătoria în timp este posibilă

S-ar părea că problema călătoriei în timp, înapoi, în trecut sau înainte, în viitor, este una care aparţine domeniului ştiinţifico-fantastic. Asta chiar dacă în legendele unor popoare, astfel de deplasări sunt relatate uneori, cu lux de amănunte. Un vechi proverb românesc spune însă că „nu iese fum până nu faci foc”. Asta înseamnă oare, că este probabil ca la rădăcina miturilor legate de călătoria în timp să există un sâmbure de adevăr?

Un pic de lumină

Conform dicţionarelor în vigoare, „Timpul este un mediu omogen şi nedefinit, analog spaţiului, în care ne apare succesiunea ireversibilă a fenomenelor”. Dacă aşa stau lucrurile, putem să ne mişcăm în acest „mediu omogen asemănător spaţiului”? Ştiinţa actuală a admis că există mai multe modalităţi de a călători în viitor. Însă nu şi în trecut. Există peste 40 de proiecte pentru realizarea unor dispozitive (maşini) de călătorit în timp.

Cele mai multe experimente în acest domeniu au fost efectuate de serviciile secrete din diferite ţări. Mai cunoscut fiind celebrul Experiment Philadelphia. La 12 august 1943, nava Eldrige a fost teleportată la 400 de mile distanţă. A rămas 4 ore invizibilă într-o buclă temporală şi apoi a reapărut în portul Norfolk, de unde dispăruse.

Dar dacă despre încercările americanilor s-a mai aflat câte ceva, despre cele ale sovieticilor (ruşilor) nu se ştie aproape nimic, deşi ele se desfăşoară şi în prezent.

Oglinzile misterioase

Nikolai Alexandrovici Kozyrev a fost astronom şi astrofizician rus şi a trăit între anii 1908-1983. În regimul stalinist el a fost arestat în noiembrie 1936 şi condamnat la 10 ani de puşcărie. A fost condamnat pentru activităţi contrarevoluţionare.

În 1941 însă, i s-au dat alţi 10 ani pentru propagandă ostilă împotriva URSS. Fiind o inteligenţă ieşită din comun, i s-a dat voie să-şi continue cercetările legate de călătoria în timp. Cercetările, le desfăşura în secret, în cadrul Observatorului Pulkovo. Folosea nişte discuri speciale plasate în interiorul unor bobine. Astfel, a reuşit să modifice părţi dintr-o secundă, schimbându-i astfel destinaţia din prezent în viitor.

Oglinzile lui Kozyrev

El a construit nişte „maşini de călătorit în timp”. Acestea au intrat în limbajul cercetătorilor sub numele de „Oglinzile lui Kozyrev”. Sunt nişte tuburi confecţionate din plăci de aluminiu perfect lustruite. Erau răsucite în sensul acelor de ceasornic. Acestea fiind capabile să reflecte orice fel de radiaţii, inclusiv pe cele emise de corpurile vii. Erau capabile să schimbe densitatea timpului cuprins în spaţiul din interior.

Testările cu acestea au început încă din anii 1960. 20 de ani mai târziu, în 1980, s-a trecut la experimente secrete la care au luat parte voluntari din 12 ţări. Odată cu destrămarea URSS, toate activităţile legate de călătorie au fost oprite.

Experimente făcute în mașina timpului

La începutul anului 1990, la Institutul de Medicină Experimentală al Filialei Siberiene al Academiei de Ştiinţe a Rusiei s-au desfăşurat o serie de încercări legate de călătoria în timp. Subiecţii, oameni sănătoşi mintal şi fizic, au fost introduşi în nişte spirale cilindrice căptuşite în interior cu oglinzile lui Kozyrev.

Toţi participanţii la testări au declarat că au avut senzaţia „că sunt corp comun cu instalaţia respectivă”. Aceștia au avut capacităţi extrasenzoriale precum vorbirea în limbi străine, pe care nu le-au ştiut niciodată. Au retrăit scene din istoria omenirii sau au luat parte la evenimente care probabil vor avea loc în viitor.

Nu se știe totuși un aspect important

Deocamdată, cercetătorii nu pot stabili un aspect deosebit de important. Participanţii la experimente au ajuns ei în timpul acela, din trecut sau din viitor, sau fragmente din acel „mediu omogen şi nedefinit” a fost adus în interiorul aparatelor respective?

„NORA”

Pe baza observaţiilor culese în urma experimentelor cu aceste oglinzi, astronomii sovietici au construit dispozitivul НОРА (NORA în Ib. română). Acest dispozitiv detectează găurile negre din Univers. Nu se cunosc prea multe lucruri despre acest aparat. Acţionează ca un fel de teleobiectiv care poate curba raza de lumină proiectând-o spre obiective îndepărtate din cosmos.

Cu ajutorul lui se încearcă studierea „găurilor negre” şi a „găurilor de vierme”. Locuri în care timpul „curge înainte şi înapoi”. Prin aceste găuri se poate trece din lumea noastră în alte lumi paralele despre care nu ştim nimic. Din care, surprinzător, se pare că ne-au parvenit o serie de informaţii. Aceste informații au dus la salturi spectaculoase în domenii ca medicina, astronautica, genetica şi altele.

Pericole neştiute

Serghei Vladilenovici Krasnikov (n.1961) este fizician rus, doctor în fizică şi matematică la Universitatea din Sankt Petersburg. În 2001 el a fost numit director într-un compartiment din Laboratorul STARLAL. Instituţie care, printre multe altele, s-a ocupat şi de călătoria în timp.

Savantul a propus construirea unor „tuburi Krasnikov”. Sunt nişte mecanisme care pot deforma intenţionat dimensiunea spaţio-temporală. Acestea permiţând astfel deplasările în trecut sau în viitor. Deocamdată totul este în fază de proiect. Deja apar o serie de fenomene care pot pune în pericol viitoarele expediţii.

Se pierde legătura cu baza

Deoarece „navele” respective se mişcă pe o linie curbă a timpului, nu va mai exista legătură radio cu baza. Deoarece undele electromagnetice se propagă în linie dreaptă şi, deci, vor trece pe lângă maşinăria respectivă.

O altă problemă este legată de mişcarea Pământului în jurul Soarelui. Odată pornită pe un astfel de „drum” aflat la mii de ani înainte sau înapoi, nu este sigur că la întoarcere nava va nimeri în acelaşi loc din care a plecat. Orice deviere înseamnă, practic, alt timp, alt loc, altă lume.

Există riscuri foarte mari

În anul 1993, Matt Visser, profesor de matematică la Universitatea Victoria din Wellington, Noua Zeelandă, a demonstrat că dacă între cele două găuri de vierme, formate la plecarea şi înapoierea temponauţilor, există o diferenţă de o singură oră, atunci poate apărea un câmp cuantic şi efecte gravitaţionale care pot distruge maşinile Krasnikov şi, implicit, ocupanţii lor.

Dar, cel mai mare pericol pentru omenire îl reprezintă scopurile pentru care se încearcă aceste deplasări în trecut sau în viitor. Misiunile pe care le vor primi temponauţii vor viza schimbarea cursului evenimentelor în favoarea omenirii, sau pentru transformarea acesteia într-o masă uşor manevrabilă?