Machu Picchu, un observator astronomic
Erau maeştrii ai construcţiilor, dar structurile lor aveau adesea o legătură strânsă cu astrologia. Situl incaş Machu Picchu este unic şi misterios. Desigur, reprezintă un cadru spectaculos şi este de o frumuseţe rară. Dar vechile ruine încă sunt celebre pentru arhitectura lor unică. Tot acolo se află şi un dispozitiv misterios care a fost folosit în mod clar pentru observaţiile astronomice si ceremoniile de ritualuri.
O echipă arheologică polonezo-peruviană a confirmat ceea ce a fost doar o presupunere timp de multe secole. Incaşii au folosit oraşul antic Machu Picchu ca pe un munte observator. Deşi punctele de observare astronomică de la Machu Picchu au fost înregistrate în cronica de la Sarmiento de Gamboa încă din anul 1572, ştiinţa nu a fost atrasă de aceast loc. Iată de ce, este pentru prima dată când alinierea astronomică a fost confirmată folosind tehnologia high-tech, potrivit unui raport al Peru.
Templul Soarelui
În regiunea Cusco din Peru la o altitudine de aproximativ 2.400 m, se află ruinele din Machu Picchu. Acestea au fost redescoperite în anul 1911 de către exploratorul american Hiram Bingham. Un vechi traseu incaş se îndreaptă spre Munţii Anzi în oraşul antic. Acest oraș cuprinde mai mult de 200 de clădiri, temple, case, căi, fântâni şi altare. Toate aceste construcții sunt tăiate din granit gri de pe vârful muntelui.
De mult timp a fost cunoscut faptul că astronomia a jucat un rol central în cultura, religia şi viaţa de zi cu zi a incaşilor. Aceștia au folosit evenimentele astronomice pentru a guverna evenimente speciale şi pentru a planifica activităţi agricole. De exemplu, oraşul Cusco a fost construit astfel încât să reflecte cerul și să indice anumite corpuri astronomice. Pleiadele a fost una dintre constelaţiile importante ale Incaşilor de la Machu Picchu.
Observatorul astronomic
Observatorul Coricancha
Incașii au numit această constelație „Şapte Copii”, după cele şapte stele cele mai strălucitoare din cluster. Ridicarea clusterului stelelor Pleiadelor a semnalat începutul anului Incaş. Incaşii sunt renumiţi că au construit observatoare în multe locuri diferite. Aceste observatoare au captat prima şi ultima rază a Soarelui printr-o serie de ferestre special amenajate. Observatorul lor principal a fost numit Coricancha (Qurikancha) sau „despărţitura de aur”.
Coricancha a fost complet acoperit cu aur (în interior şi în exterior), dezvăluind adoraţia lor pentru Zeul Soare. În acest loc au aşezat bucăţi de ceramică pentru a echilibra poziţia Soarelui. Au făcut acest lucru în ambele ferestre pentru a realiza perfect ritualurile. Date fiind aceste cunoştinţe, nu trebuie să ne mai suprindă faptul că faimosul Machu Picchu, cunoscut şi sub denumirea de „oraşul pierdut al incaşilor”, a funcţionat şi ca observator.
De la acest observator incaşii au studiat cerul. Acest fapt a fost remarcat cu aproxomativ 5 secole în urmă, de către exploratorul spaniol Sarmiento de Gamboa. Acesta a descoperit un zid cu două nişe trapezoidale, fiecare cu câte o gaură de circa 5 cm în diametru. El a menţionat în cronica sa, găuri prin care soarele a intrat într-o cale de a urmări sau de a fi măsurat (astrolab). Şi luând în considerare locul în care soarele bate prin găuri în timpul aratului şi al semănatului.
Urmăreau solstiţiile de vară şi de iarnă şi mişcarea Lunii
Acum, în cele din urmă, ştiinţa a confirmat pentru prima dată, că aceste caracteristici arhitecturale de la Machu Picchu au fost concepute cu gândul de a studia cosmosul. Cercetarea nouă, condusă de universităţile din Varşovia şi Wroclaw din Polonia, a folosit software-ul 3D de scanare cu laser, pentru a analiza structurile şi pentru a compara forma şi plasarea lor cu poziţiile stelelor aşa cum ar fi fost văzute de incaşi.
Arheologii şi oamenii de ştiinţă au studiat în mod special zona Machu Picchu din Intimachay. În această zonă, se află o structură cu o fereastră frontală și laterală şi zona Inkaraqay, situată pe Huayna Picchu. Ambele au fost confirmate ca observatoare folosite pentru a urmări solstiţiile de vară şi de iarnă. Tot cu ajutorul acestor observatoare s-a putut observa și mişcarea Lunii într-un ciclu de aproximativ 19 ani.
Construcții realizate cu o foarte mare precizie
Tehnologie antică de precizie
Mariusz Ziolkowski de la Universitatea din Varşovia a spus că strămoşii incaşi au construit și au folosit instrumente precise pentru a observa fenomenele astronomice la aceste două observatoare. Directorul Parcului Naţional de Arheologie din Machu Picchu, Fernando Astete, a remarcat că aceste constatări sunt importante pentru a şti cât de avansaţi au fost incaşii în cunoaşterea astronomiei şi a remarcat că cercetările vor continua.
Următorul studiu va fi explorarea muntelui pentru a descoperi marcajele solare pentru a dovedi existenţa observatoarelor astronomice. Chiar dacă constatările nu sunt surprinzătoare, este important să acordăm o anumită recunoaştere cunoştinţelor avansate despre cosmos ale incaşiilor de la Machu Picchu.
Articole recente
(4 voturi, media: 5,00 din 5)