Întâlniri misterioase în spațiul cosmic
În anul 1973, ca urmare a mai mult de 25 de ani de existenţă neîntreruptă a mii de mărturii privitoare la apariţii misterioase şi absolut inexplicabile pe cerul SUA şi nu numai, America lansează misiunea cosmică Skylab 3 a cărei sarcină neoficială era aceea de a cerceta şi de a pune în evidenţă viaţa extraterestră.
Experienţele astronauţilor
Printre multele experienţe inedite trăite de către cei trei astronauţi aflaţi la bordul navei, s-a petrecut şi aceea care a lăsat în urma sa o serie de fotografii făcute de către astronauţi, fotografii care au fost ţinute, mult timp, în secret. Peste ani, cei care au putut vedea aceste fotografii au putut remarca în acestea un obiect uriaş, misterios şi deloc lesne de descris, strălucitor, pe care cei trei l-au numit satelitul roşu.
Obiectul, mai strălucitor decât planeta Jupiter, a staţionat în spaţiu preţ de câteva ore, ca şi când inteligenţa care guverna obiectul a vrut să se asigure că acesta va fi observat, cel puţin de către astronauţii navei americane, pentru că imensul obiect nu a putut fi deloc observat de către specialiştii de pe Pământ.
Satelitul negru
În anul 1960, revista Time publica un articol în care se spunea că un satelit negru se deplasa continuu şi cu viteze variabile, deasupra Pământului. La început, fiecare mare putere mondială a crezut că satelitul aparţinea părţii adverse, americanii, spre exemplu, crezând că obiectul nu era altceva decât un satelit rusesc de spionaj.
Au trecut câţiva ani până când să concluzioneze, fară urmă de îndoială, că lucrurile nu stăteau deloc aşa, dar nici nu l-au putut asocia cu nicio altă ţară din lume. Mai mult, după cum aveau să declare în anul 1964, nici măcar nu putea fi asociat cu ideea de creaţie artificială, cel puţin nu în ideea de artificial, aşa cum este înţeles termenul pe Pământ.
Iar acest lucru avea să le fie întărit de foarte multe lucruri, printre care şi de orbita pe care o avea satelitul la acea dată, respectiv orbita polară retrogradă a Pământului, ceea ce ar fi fost imposibil, pentru că la acea dată nici americanii, nici ruşii, nici japonezii nu deţineau o tehnologie care să facă posibilă menţinerea pe orbita retrogadă a unui satelit.
Încercări de comunicare
Surpriza avea să fie şi mai mare, atunci când specialiştii de la NASA, aveau să constate că obiectul nu îşi masca deloc existenţa, ci transmitea des mesaje către Pământ. Conform declaraţiilor unor oficiali, acestea nu au fost niciodată decriptate, din pricina limbajului imposibil de decodat.
Ceea ce s-a putut însă determina cu exactitate, este faptul că obiectul ar avea aproximativ 15 tone, că se poate ridica până la 900 de km altitudine si că este absolut invizibil, de nedectat prin intermediul tehnologiilor, chiar a celor mai avansate, existente pe Terra. Oamenii de ştiinţă au ajuns la concluzia că satelitul ar exista în orbita Pământului de peste 13.000 de ani şi că ar fi de origine extraterestră.
Observatorul din umbră
Scopul fiind acela de a ne observa evoluţia, de a fi la curent cu ieşirea omului în spaţiu şi nu numai. Prezenţa fiinţei umane atât pe Pământ cât şi în spaţiu fiind de un real interes pentru cei care ar fi contribuit la existenţa noastră aici, în acest loc din Univers, nimic nefiind întâmplător în imensul ocean extraplanetar şi nicio intervenţie a vreunei civilizaţii, umană sau non-umană, nefiind lăsată la voia întâmplării de către aceia care administrează Multiuniversurile.
Experienţe inexplicabile
Acest gen de experienţe, inexplicabile şi deloc uşor de acceptat de către mintea umană, le-au fost date în egală măsură şi astronauţilor ruşi şi poate chiar cu mult mai multe, sau cel puţin, mult mai multe fiind revelate către publicul larg. Astfel, cosmonauţii ruşi, deşi supuşi mulţi ani constrângerilor ideologice ale regimului comunist, au vorbit în repetate rânduri, asumându-şi riscuri foarte mari, despre experienţele din spaţiu, multe şi lipsite de amprenta umană.
Aceşti cosmonauţi au relatat de multe ori despre desele fenomene inexplicabile la care au fost martori în spaţiul cosmic, cum ar fi, obiecte zburătoare neidentificate, muzică si sunete misterioase, fiinţe angelice, voci venite de niciunde care le şopteau deloc ameninţător, dar ferm şi convingător să revină în spaţiul planetar, pe Pământ.
Obiectul misterios
Astfel, printre multele experienţe relatate de către astronauţii ruşi, se numără şi aceea a lui Vladimir Kovalionok, care la data de 15 august 1978, a povestit faptul că, în timp ce se afla la bordul staţiei spaţiale Saliut 6, a observat un obiect zburător neidentificat care s-a apropiat de mai multe ori de staţia spaţială, ca şi când o cerceta, sau poate încerca chiar să iniţieze un dialog.
Nimeni din interiorul staţiei nu a răspuns în vreun fel acestei vizite inedite, dar întreg echipajul a fost martorul repetatelor apropieri şi îndepărtări ale obiectului extraterestru, de staţia spaţială. Aflându-se în spaţiu, cosmonauţii Iuri Gagarin şi Alexei Leonov, au putut auzi foarte clar o muzică venită cu toată certitudinea, din Univers si nu de pe Pământ.
Întâmplări stranii petrecute în spatiul cosmic
Conform celebrei reviste ruse A/LO, declaraţiile celor doi astronauţi nu au fost niciodată luate în seamă de către superiorii lor, ca şi când subiectul era, pur şi simplu, unul tabu! O altă apariţie interesantă a avut loc în data de 2 septembrie 1978, când cosmonauţii rusi Vladimir Kovalionok si Alexander Ivanchenko au putut observa, cum umbra staţiei spaţiale Saliut 6 se afla proiectată, pur şi simplu, în mod foarte clar, pe stratul de nori, fenomen care în mod normal, nu ar fi avut cum să aibă loc!
Mai mult decât atât umbra staţiei orbitale îşi modifica mărimea şi culoarea, continuu… Să fi fost umbra fidelă a staţiei sau umbra captată şi recalibrată, de către o inteligenţă extraterestră, care lua în acele momente un mulaj al originalului terestru, în scopul de a-l cerceta amănunţit? Ori poate acest joc al umbrei staţiei spaţiale, proiectată pe nori în nuanţe de roşu-portocaliu, nu era altceva decât un mesaj al extratereştrilor care încercau să transmită un mesaj foarte simplu: nu sunteţi doar voi aici…
Nori sau îngeri
Mărturiile legate de ciudaţii nori au fost relatate de către mai mulţi cosmonauţi ruşi, detaliile fiind mereu altele, cum ar fi acelea referitoare la culoarea şi forma acestora, care au fost remarcaţi ca fiind fie transparenţi, fie având culoarea mov sau albă, dar de un alb ireal de pur şi de intens, cu irizaţii metalice, în timp ce forma a fost descrisă, ca fiind uneori asemănătoare cu cea a aripilor unei lebede.
Obiecte misterioase în 1982
Mergem mai departe şi aflăm că în data de 12 iulie 1982, cosmonauţii sovietici Gheorghi Beregovoi şi Valentin Lebedev au putut vedea un obiect zburător misterios pe unul dintre monitoarele Saliut 7, având formă de picătură alungită. Obiectul a trecut printre statia spaţială şi naveta Progress 14, care se afla la o distanţă de aproximativ 200 m de prima, iar mărimea lui a putut fi asemuită cu mărimea unei nave spaţiale construită de om.
Nava spațială Salyut 7 a luat contact cu ființe angelice
O altă întâmplare la fel de ciudată a avut loc în anul 1984, atunci când cosmonauţii aflaţi la bordul staţiei spaţiale Saliut 7: Svetlana Savitskaia, Igor Volk, Vladimir Djanibekov, Leonid Kizim, Oleg Atkov şi Vladimir Soloviov, aflaţi în cea de-a 155-a zi a misiunii spaţiale şi fiind ocupaţi cu testele, observaţiile ştiinţifice şi experimentele medicale, ce faceau parte din programul pentru acea zi, au putut observa clar, cum în faţa staţiei spaţiale a apărut dintr-o dată un nor uriaş de gaz, un gaz necunoscut, de culoare portocalie.
Deşi ceea ce începuse a se manifesta cu o tentă pronunţată de pericol, avea să se transforme rapid. Imensa apariţie gazoasă aparent diformă, căpătând treptat forma a 7 trupuri umanoide, dar cu elemente angelice în totalitate, ceea ce a făcut ca echipajul să realizeze că se află dintr-o dată în faţa a 7 îngeri de o frumuseţe ireală, persistentă, şi efectiv Dumnezeiască, după cum aveau să relateze ulterior astronauţii.
Îmbrățișați de îngeri
Fiinţele angelice erau înconjurate de aure alb-aurii extrem de strălucitoare. În ciuda aparentei asemănări fizice cu cea a oamenilor, aveau fiecare, câte două perechi de aripi uriaşe bine conturate şi deosebit de strălucitoare, emanând o lumină parcă vie. Cosmonauţii au putut transmite în timp real informaţii despre evenimentul la care tocmai erau martori, iar în timp ce specialiştii de la sol încercau să detecteze prezenţele cu ajutorul aparaturii, staţia spaţială Saliut 7, a fost învăluită de nor, uriaşul nor portocaliu fiind de acum pretutindeni, inclusiv în nava lor.
Ceea ce au relatat cosmonauţii ulterior, a fost faptul că imediat după ce a pătruns pe staţie norul, s-au simţit îmbrăţişaţi de prezenţele angelice. Inedita îmbrăţişare ducându-i pe fiecare dintre cosmonauţi în starea modificată de conştiinţă, care a făcut ca pentru câteva clipe, să trăiască ceva asemănător unei amnezii, sau a unei rupturi totale de realitatea anterioară îmbrăţişării, ei nemaifiind conştienţi de prezenţa celorlalţi!
Îngerii au vrut să întâlnească oamenii
Sentimentul de unicitate şi de solitudine i-a cuprins instantaneu, astfel încât, niciunul dintre astronauţi nu a mai perceput existenţa oricăruia dintre colegi, pentru un timp nedefinit. Revenirea la starea anterioară îmbrăţişării angelice s-a făcut prin recăpătarea vederii fizice simultan, la toţi astronauţii. Primul lucru pe care l-au făcut, a fost să se repeadă, efectiv, la hublourile staţiei, pentru a vedea, eventual, unde plecaseră cei 7 îngeri, pentru a înţelege astfel, de unde veniseră.
Îngerii erau în afara staţiei acum, şi îi priveau pe membrii echipajului care aveau să declare că dragostea, iubirea şi blândeţea fară margini simţite în timp ce i-au privit pe îngeri, nu pot fi descrise în cuvinte. Sentimentele avute depăşesc cu mult capacitatea omului de a simţi. Aproximativ 10 minute pământeşti a durat întreaga experienţă, deşi echipajului avea să i se pară că totul se derulase într-un altfel de timp, fară trecut, prezent sau viitor.
O experiență cu adevărat unică
Într-o altfel de unitate temporală, acolo unde infinitul este cuprins într-o clipă şi clipa este asemenea unui infinit, în care doar cele mai înalte sentimente şi stări, pe care un suflet le poate simţi, au binecuvântatul destin de a-şi găsi izvorul, cele mai frumoase sentimente de fericire.
Cu relatarea acestei unice si miraculoase apariţii, pe care au văzut-o şi de care s-au bucurat din plin cei 6 membrii ai echipajului rusesc de pe nava spaţială Saliut 7, se încheie articolul de faţă, a cărui raţiune de a exista, a fost de la bun început, aceea de a vă reaminti că mai avem încă multe experienţe de trăit, multe sensuri de pătruns, mistere, poate nenumărate, de desluşit, astfel încât, să înţelegem cu toţii prin aceasta, că în Secretele Destinului, coexistă deopotrivă şi întrebarea şi răspunsul la problematica existenţei şi dramei umane.
Acolo unde revelarea sensului vieţii, este în mod clar un Sens Al Vieţii, dar cu mult mai înalt în destinaţia şi înţelesurile sale ca o împlinire a unui firesc pe care ni-l propun ca temă de gândire Fraţii Noştri mai Mari, ori de câte ori intrăm în casa lor de îngeri, Universul pe care îl cercetăm!
Articole recente
(4 voturi, media: 5,00 din 5)
Interesant!
Am citit chestia asta acum ceva timp dar mult mai putin detaliat. Interesanta situatie oricum!
Foarte tare articolul!
Mai citisem undeva intamplarea asta. Interesanta experienta oricum!
Este clar ca mai avem multe de asimilat!