Helena Blavatsky, Spiritist sau Șarlatan

Helena Petrovna Blavatsky a fost ocultistă, filosof şi scriitoare. A fondat Societatea Teosofică în 1875. A obţinut o diplomă internaţională ca specialist formator în teosofie şi religie esoterică extrem de promovată de societate. S-a născut într-o familie aristocratică ruso-germană din Ekaterinoslav, Ucraina. Blavatsky a călătorit mult în jurul Imperiului Rus încă din copilărie. În mare măsură prin autoeducaţie, ea a dezvoltat un interes pentru ezoterismul occidental în timpul adolescentei.

Călătoriile în jurul lumii

Potrivit afirmaţiilor sale ulterioare, în 1849 a făcut o serie de călătorii în jurul lumii. Aceasta a vizitat Europa, America şi India. A susţinut că în această perioadă a întâlnit un grup de adepţi spirituali. Aceștia se intitulau Maeştrii înţelepciunii antice şi au trimis-o la Shigatse, în Tibet. Acolo a fost acceptată şi instruită să dezvolte o înţelegere mai profundă a sintezei dintre religie, filosofie şi ştiinţă.

Atât criticii contemporani cât şi biografii ei de mai târziu, au susţinut că unele sau toate acele vizite în străinătate, au fost fictive și că ea a petrecut această perioadă, de fapt, în Europa. La începutul anilor 1870, Blavatsky a fost implicată în mişcarea spiritualistă. Deşi apăra existența reală a fenomenelor spiritismului, ea a argumentat împotriva ideii spirituale principale că entităţile contactate erau spiritele morţilor.

Societatea Teosofică

În 1973 s-a mutat în Statele Unite unde s-a împrietenit cu Henry Steel Olcott şi a crescut în atenţia publicului ca un mediu spiritual. Toate acestea au dus la acuzaţii publice de fraudă. La New York, Blavatsky a fondat Societatea Teosofică împreună cu judecătorii Olcott şi William Quan în 1875. În 1877 a publicat „Isis revelată”, o carte care subliniază viziunea ei teosofică asupra lumii.

Asociind-o îndeaproape cu doctrinele esoterice ale hermetismului si neoplatonicismului, Blavatsky a descris teosofia ca fiind „o sinteză a ştiinţei, religiei şi filosofiei”, proclamând că revitalizează „înţelepciunea antică” care aliniază toate religiile lumii.

Convertită la budism

În 1880 ea si Olcott s-au mutat în India, unde Societatea a fost aliată cu Arya Samaj, o mişcare de reformă hindusă. În acelaşi an, în Ceylon, ea şi Olcott au devenit, după cum se presupune, primii americani care s-au convertit formal la budism. Deşi administraţia britanică s-a opus din răsputeri, Teosofia s-a răspândit rapid în India. A avut totuși probleme după ce Blavatsky a fost acuzată că produce fenomene paranormale frauduloase.

Datorită sănătăţii precare, în 1885 s-a întors în Europa, unde a înfiinţat Loja Blavatsky din Londra. Aici a publicat „Doctrina Secretă”, un comentariu asupra a ceea ce a pretins că sunt manuscrise antice tibetane. A mai publicat şi alte două cărţi, „Cheia Theosofiei” şi „Vocea Tăcerii”. A murit de gripă în anul 1891, la Londra.

Guru iluminat sau o impostoare?

Helen Blavatsky a fost considerată o figură controversată în timpul vieţii. Era susţinută de suporteri care o vedeau ca pe un guru iluminat. Cei pe care i-a înşelat şi plagiat, o vedeau ca pe un şarlatan, după cum susţin unii critici. Doctrina sa teosofică a influenţat răspândirea ideilor hinduse si budiste în Occident, precum şi dezvoltarea curentelor ezoterice occidentale cum ar fi Ariozia, Antropozofia şi Mişcarea New Age.

Ea a susținut că în Tibet a învățat o limbă străveche, necunoscută, Senzar, şi a tradus o serie de texte antice scrise în această limbă care au fost păstrate de călugării unei mănăstiri. A mai declarat că nu i s-a permis să intre în mănăstire. De asemenea, a susţinut că în Tibet, unii învăţători au ajutat-o să-şi dezvolte, şi să-şi controleze puterile psihice. Printre abilităţile pe care le-a atribuit acestor Maeştri au fost clarviziunea, telepatia, capacitatea de a controla conştiinţa altuia, de a dematerializa şi rematerializa obiectele fizice şi de a-şi proiecta corpul astral în afară, având darul ubicuităţii, adică acela de a fi în două locuri simultan.

A fost sau nu în Tibet?!

A pretins că a rămas în această retragere spirituală de la sfârşitul anului 1868 până la sfârşitul anului 1870. Blavatsky nu a pretins niciodată că a vizitat Lhasa. Se pare că această afirmaţie în numele ei, aparţine unor surse ulterioare, probabil surorii ei. Mulţi critici si biografi și-au exprimat îndoielile cu privire la veridicitatea afirmaţiilor Helenei în legătură cu vizitele sale în Tibet. Aceste afirmații se bazează, în întregime, doar pe propriile afirmaţii, fară o mărturie credibilă independentă.

S-a subliniat, că în secolul al XIX-lea, Tibetul era închis pentru europeni. Vizitatorii se confruntau cu pericole reale cum ar fi hoţii la drumul mare si cu un teren dur. Aceasta din urmă, ar fi fost şi mai problematic, deoarece Blavatsky era o persoană greoaie, neobişnuită cu urcuşul sau cu drumurile lungi, pe jos. Cu toate acestea, după cum au observat mai mulţi biografi, comercianţii si pelerinii din ţările învecinate aveau acces în Tibet.

Cunoaștere avansată a budismului Mahayana

Se sugerează posibilitatea că ar fi putut să i se permită să intre însoţită de unul dintre Maeştrii cu care studia. Este foarte posibil să fi fost confundată cu un asiatic. Declaraţiile ca martor ocular despre vizita în Shigatse a fost fără precedent în Occident. Un învăţat budist, D.T. Suzuki, a sugerat că la revenirea în America, Blavatsky a prezentat o cunoaştere avansată a budismului Mahayana. Această cunoaștere nu putea fi studiată decât într-o mănăstire tibetană.

Andrew Lachman a subliniat că dacă Blavatsky a petrecut un timp în Tibet, atunci ar fi fost „unul dintre cei mai mari călători ai secolului al XlX-lea”. A adăugat, „cu toată onestitatea nu știu dacă Madame Blavatsky a fost în Tibet sau nu.” În schimb, biograful Marion Meade, care a comentat povestirile lui Blavatsky despre Tibet şi diverse aventuri pe care le-a avut, spunea: „cu greu se poate spune dacă un cuvânt din aceste lucrări pare să fie adevărat.”