Ouroboros, Uroborus sau Ciclul Vieții în Natură

Este cunoscut în mai toate religiile lumii, din Europa, Asia şi Africa în cele două Americi şi popoarele Australiei. Acest simbol mistic, foarte vechi al șarpelui, înseamnă sfârşitul şi începutul. Are abilitatea de a se reproduce, de a se îmbina, de a se impregna şi de a se distruge, şi toate acestea se întâmplă în ciclurile Timpului.

Un simbol misterios

Artefacte sub formă de brăţări cu acest simbol de șarpe sau dragon, se găsesc în mai toate zonele ocupate de slavi şi celţi, începând cu primele culturi neolitice europene. Grecii din vechime şi-au imaginat Ouroboros-ul ca pe un şarpe care îşi înghite propria coadă şi uneşte Începutul şi Sfârşitul într-un cerc. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu interpretarea simbolului în alte culturi. Ouroborus înseamnă întotdeauna acelaşi lucru, o forţă ciclică eternă.

Această forță este atât distructivă, cât şi constructivă ca parte a procesului de regenerare a naturii. Ouroboros înseamnă „conflict de viaţă” atunci când viaţa trece şi vine moartea şi totuşi Sfârşitul înseamnă şi începutul. Ciclul cosmic reprezintă roata, jumătate este lumină şi jumătate este întuneric. Același principiu se aplică și simbolului Yin și Yang. Este, de asemenea, o unire a contrariilor, Cerul şi Pământul lucrează împreună şi mereu în armonie.

Cercul Timpului

Gravurile antice ale Ouroborus-ului, datate din timpul dinastiei chineze Chou, circa 1200 î.Hr., simbolizează continuitatea vieţii prin balaurul sau dragonul care îşi înghite coada. Îl regăsim și sub chipul Şarpelui Midgard, cunoscut şi ca Jormungandr, înconjurând lumea şi muşcându-şi coada. Cercul, este de asemenea, simbolul perfecţiunii, asemenea halo-ului de pe chipurile sfinţilor din imaginile bizantine.

Se crede că este inspirat de Calea Lactee şi descris în scrierile antice ca un şarpe luminos sau şarpele de lumină, care locuieşte în cer. Ouroboros simbolizează natura ciclică a universului și o cale a Soarelui. Acest lucru a fost cunoscut vechilor egipteni încă din anul 1600 î.Hr., dar probabilitatea să fie mult mai veche este mare. De aici cunoştinţele despre Ouroborus au ajuns la fenicieni şi greci şi au ocupat un loc deosebit în miturile vikingilor, hinduşi, triburile din America Centrală, Africa de Vest, credinţele Voodoo.

Anaximandru şi Infinitul – Dumnezeu creează Lumea

Astăzi, fizicienii moderni încearcă să descopere misterul timpului. A existat un început şi va exista cu siguranță și un sfârşit al timpului. Timpul i-a fascinat pe strămoşii noştri. Multe civilizaţii străvechi au crezut în conceptul de infinit şi au avut idei diferite cum să explice natura infinităţii lumii. Cea mai veche idee legată de infinit vine de la Anaximandru, filosof grec care a trăit în Milet. El a folosit cuvântul apeiron, care înseamnă infinit sau nelimitat, pentru întâia oară în discursurile sale.

Examinarea textelor antice relevă faptul că mulţi oameni aveau în comun un simbol vechi pentru a exprima ideea infinităţii. Șarpele ouroboros, este vechiul simbol al Infinitului. Este folosit pe scară largă în majoritatea culturilor din întreaga lume de-a lungul istoriei. Termenul este derivat din două cuvinte care provin din greacă veche. Primul este „oura” (coadă), în timp ce al doilea cuvânt este „boros” (a mânca).

Transcederea câmpurilor culturale

Prima apariţie cunoscută a motivului Ouroboros-ului o găsim în „Cartea Enigmatică a Ţărilor Lumii”. Este un text funerar vechi, egiptean, din mormântul lui Tutankhamon. Când a fost folosit, în jurul anului 1600 î.Hr. de către egipteni, pentru prima dată în istorie, Ouroboros a fost considerat simbolul Soarelui. S-a crezut că reprezenta călătoriile lui Aten, discul solar în mitologia egipteană.

Prin egipteni, s-a făcut apoi transferul cultural spre fenicieni şi prin relaţiile comerciale ale acestora din urmă, cu lumea greacă, a trecut în cultura Eladei, care l-a considerat drept simbolul Infinitului aşa cum este folosit şi în prezent. De la Anaximadru, Platon a preluat ideea şi l-a descris ca pe un lucru viu, o fiinţă circulară. Platon considera Universul ca fiind o entitate nemuritoare.

Care sunt originile sale

Originea simbolului nu este clară. Este posibil ca şarpele să reprezinte ciclul vieţii şi al morţii pe care universul îl susţine, sau să simbolizeze moartea şi renaşterea. Alchimiştii au folosit Ouroboros-ul ca pe o reprezentare a elementului Mercur. Despre Mercur se ştie că trece prin orice fel de materie. La greci era cel care conducea sufletele celor decedaţi în lumea subpământeană a lui Hades.

În Orientul Mijlociu, zeul Mithra, despre care se credea că este renăscut, a fost uneori descris cu un Ouroborus în jurul taliei sau cu corpul încolăcit de un şarpe. În India Antică, simbolul a fost folosit pentru a ilustra haloul din jurul fiinţelor, adesea sub forma unui şarpe. Shiva, care reprezintă dualitatea creaţiei şi distrugerii, şi prin urmare, naşterea vieţii prin contrarii, este adesea reprezentat într-un cerc.

Orice are un început, are și un sfârșit

Cercul este simbolul naturii ciclice a universului şi a timpului. Renaştere – Moarte, Creaţie – Distrugere, Iubire – Ură, Primăvară – Toamnă, dansul veşnic al cosmosului. În China Antică s-a crezut că Universul a fost creat prin unirea celor două contrarii, a Pământului şi a Cerului. Ca două tărâmuri puternice, Pământul şi Cerul s-au unit pentru a putea crea universul. În mitologia nordică, Uroborus apare sub chipul şarpelui Jormungandr.

Este unul dintre cei trei copii ai zeului Loki şi al Angrbodei. Acesta a crescut atât de mare, încât a putut încercui lumea şi a reușit să-și ia coada în dinţi. În cultura nord-americană, simbolul infinit a fost văzut în ruinele lăsate în urmă de azteci. Quetzalcoatl sau Zeul şarpe cu pene din vechea cultură a Americii de Sud, a fost uneori descris ca un şarpe devorându-şi propria coadă.

Întâlnim simbolul infinit al Uroborus-ului aproape în orice cultură antică. S-a sugerat ideea că galaxia Calea Lactee a fost sursa de inspiraţie pentru simbolul infinitului. Miturile cu privire la simbolul infinit, ne spun că un dragon de lumină trăieşte în Cer. Calea Lactee, care are forma unui cerc, a fost considerată ca fiind acest dragon.