Adevărata magie, vrăjitoria și vrăjitoarele

Vrăjitoarele, puterea de a schimba realitatea

Despre vrăjitoare se credea că deţin puteri care pot produce adevărate schimbări în structura realităţii vieţii umane. Această posibilitate de intervenţie supranaturală era considerată ca fiind de temut de către membrii altor tipuri de autoritate cum erau Biserica şi Statul. Din acest motiv, Inchiziţia a pornit faimoasa vânătoare de vrăjitoare care s-a soldat cu numeroase execuţii. Acestea erau menite să ofere un exemplu celor care ar mai fi fost tentaţi să apeleze la forţele supranaturale pentru a-şi atinge scopurile. În ciuda acestui fapt, vrăjitoarele şi puterile lor continuă să fascineze şi să inspire imaginaţia oamenilor.

Regele şi vrăjitoarele

În secolul al XVI-lea se credea că vrăjitoarele, prin acţiune magică, pot influenţa orice din lume. Se credea că acestea pot influența inclusiv destinele prinţilor şi regilor. Cum procesele şi execuţiile vrăjitoarelor au avut loc în vremea lui Shakespeare, acesta a fost martorul respectivelor evenimente. Acesta s-a putut inspira pentru a aduce în faţa publicului una dintre cele mai sugestive prezentări a vrăjitoarelor, în tragedia sa „Macbeth”.

Există zvonuri care sugerează faptul că piesa ar conţine descântece şi formule magice adevărate. S-au folosit date reale în scopul de a fi cât mai fidel realităţii vrăjitoriei din acele timpuri. Tragedia fusese scrisă pentru regele James al X-lea al Scoţiei, devenit James I. Acesta fusese nu doar interesat de vrăjitorie, ci chiar fanatic în legătură cu acest subiect. La Palatul Lambeth, încă se mai păstrează un text vechi care descrie cum regele a intrat în contact cu vrăjitoarele.

Tratatul vrăjitoarelor – Macbeth

Lucrarea consemnează nişte evenimente care au avut loc în apropierea oraşului Edinburg, în jurul anului 1590. Înainte de începutul propriu-zis al textului se menţionează: „Cu toate acestea, pentru a satisface un număr de minţi oneste, care sunt doritoare de a fi informate în legătură cu adevărul veridic şi adevărat al confesiunilor lor, care în mod sigur este mai straniu decât adevărul raportat în mod obişnuit şi încă cu mai mult adevăr am întreprins publicarea acestui mic tratat, care declară adevăratul discurs a tot ceea ce s-a întâmplat, şi de asemenea ce s-a pretins de către acele rele şi detestabile vrăjitoare împotriva Majestăţii Regelui, şi prin intermediul a ce mijloace intenţionau să lucreze”.

Încărcătura energetică din spatele cuvintelor

Agnes Sampson a fost o vindecătoare care trăia în zonă şi care încerca să ajute oamenii prin puterile ei. Ideea din spatele unei incantaţii consta în credinţa că există o încărcătură energetică în spatele cuvintelor. În acest fel, cuvintele pot avea putere şi pot influenţa, în mod direct, realitatea. Deşi Agnes Sampson nu făcea nimic malefic, a fost denunţată de o tânără acuzată de vrăjitorie. După arestarea celor suspectate de vrăjitorie, James Carmichael l-a făcut pe rege să se implice personal în proces.

Pretextul folosit, în acest scop, era acela că vrăjitoarele ar fi fost implicate într-un complot pus la cale de Diavol. Scopul ar fi fost acela de a-l ucide pe rege. În timpul interogatoriului, Agnes recunoaşte acuzaţiile care îi sunt aduse. Pentru a-l face pe rege să o creadă că spune adevărul, îi reproduce în mod exact, cuvintele pe care acesta i le-a spus soţiei sale în noaptea nunţii lor. Ca urmare, Agnes Sampson este executată prin sugrumare şi ardere pe rug.

Reglementarea vrăjitoriei

Regele James începe să se intereseze, din ce în ce mai mult, despre vrăjitorie. Acesta chiar ajunge să publice o lucrare intitulată „Daemonologie, In Forme of a Dialogie, Divided into three Bookes”. Ediţia originală a lucrării încă se mai păstrează în colecţia Bibliotecii Britanice din Londra. Cartea pune problema originii vrăjitoarelor. Se concluzionează că, exact aşa cum Eva a fost ispitită de către Şarpe, femeile, fiind mai slabe din punct de vedere psihic şi moral, cedează mai repede tentaţiei Diavolului. Astfel ar putea fi explicat numărul mare de vrăjitoare.

În ceea ce priveşte măsurile care ar trebui luate în cazul identificării vrăjitoarelor, textul menţionează: „Ar trebui ucise conform Legii lui Dumnezeu, legii civile şi imperiale, şi legii municipale a tuturor naţiunilor creştine”. În Anglia, Wales şi Scoţia, perioada 1542-1735 a fost marcată de emiterea Actelor Vrăjitoriei (Witchcraft Acts). Acestea prevedeau pedepsele pentru cei găsiţi vinovaţi de practicarea vrăjitoriei. Legea Actelor Vrăjitriei au avut ca rezultat uciderea a peste 50.000 de vrăjitoare. Odată cu dreptul la libertate religioasă, practicarea vrăjitoriei nu se mai pedepseşte prin lege.

Vrăjitoria în Africa

În Pretoria, Africa de Sud, poliţia are o divizie specială care se ocupă cu investigarea şi rezolvarea crimelor legate de domeniul ocult. Faptul că mulţi nu cred în vrăjitorie nu înseamnă că aceasta nu este o realitate de zi cu zi în Africa de Sud. Aici mulţi încearcă să procure părţi ale corpului uman pentru a le folosi în scopuri magice malefice. Motivul ar fi, folosirea lor în aruncarea de blesteme. Din acest motiv, crimele cu implicaţie ocultă nu sunt puţine. Există şi un termen care le defineşte, acela de „crime muti”.

“Muti”, desemnează medicina tradiţională sud africană care foloseşte leacuri. Surprinzător este faptul că există o întreagă piaţă muti în oraşul Durban din zona KwaZulu-Natal. Piaţa este frecventată de sangoma, vracii tradiţionali africani. Aceștia se îndeletnicesc cu realizarea de leacuri şi poţiuni. Fiecare ingredient îşi are propriul rol, fie pentru a proteja, fie pentru a ataca în mod magic un individ. De exemplu, oasele de leu sunt folosite împotriva senzaţiei persistente de frică. Sangoma au şi darul profeţiei. Atunci când îl pun în practică, poartă anumite accesorii speciale menite să îi pună în legătură directă cu spiritele şi cu strămoşii.

Sangoma, fac sacrificii animale și umane

Totuşi, cei care fac rău şi folosesc părţi din corpul uman, pentru leacurile lor, nu sunt vracii vindecători. Aceștia sunt vrăjitorii (witch doctors). Deşi sangoma fac sacrificii animale pentru a creşte potenţialul magiei lor, aceştia se opun vehement practicării sacrificiilor umane. La origine, toţi vrăjitorii care practică magia neagră africană au fost sangoma. Când practicarea magiei vindecătoare nu mai dă rezultate, ca urmare a unui păcat comis de vindecător, acesta recurge la magie neagră şi începe să folosească şi părţi şi grăsime umană pentru a compensa lipsa de putere din partea magiei albe.